Blog

Fusese furtună, vijelie mare! În jurul  pomilor erau crengi căzute, hârtii și gunoaie peste tot locul de joacă, ca într-o curte părăsită. După programul de dimineață al sanatoriului, eram scoși la aer, în curte. Era deja soare, se zvântase pe jos, că

Stare de veghe

  Clipe reci se scurg încet,

  Ceasornicul parcă-i oprit ,

  În vază dragul tău buchet

  S-a ofilit .

  Nopți întregi se duc și vin

  Și singur stau ca la-nceput

  Mai sorb o cupă de pelin

  De nebăut .

  În mine depăn amintiri

  Dintr-un alt

in mângâierea  adierii vantului de primăvară,

la ora primului sărut, 

purtat de valurile albastre ale privirii tale,

am pătruns în mirifica lume a sufletului tău,

sorbind cu nesaț

din nectarul iubirii neîncepute.

si în nemărginirea timpului

limitat la un

întrebări şi răspunsuri

câteodată scoatem

timpul din uz

şi intrăm în labirint

cu promisiuni care niciodată

nu vor fi acoperite,

vom pune mereu întrebări,

vom da răspunsuri

aproximative,

vom face apel

 la cele mai frumoase visuri,

vom împacheta lumea

 în cutii d

           MI-E DOR

Mi-e dor de dealul dinspre Bude

cu viile-ncărcate toamna.

Mi-e dor de galbene gutui,

pe care ni le cocea mama;

mi-e drag poteca s-o mai sui.

Mi-e dor de serile de iarnă,

când mergeam la vecernii.

Mi-e dor de cina de la vatr

Gânduri în aşteptare  

Stau. Stau şi aştept. Aştept răspunsul la întrebarea dacă

nu era mai bine în moartea de dinainte

decât în cea de acum

când mă târăsc pe la soare să-mi caut

umbra adăpostită de norii de ploaie ce cad peste suflet.

Degeaba mi-am c

Eşti aici,

lângă inima îmbrăcată-n amurguri,

mereu aici

şi niciodată la îndemână braţelor mele.

Eşti aici

fără formă fără glas,

nici măcar o umbră

vag conturată...

dar eu te recunosc,

îţi respire transparenţa

cu fiecare pulsaţie

a acestui corp mâhnit.

Încerc să

Rătăcesc între înserarea ta

si înserarea mea

cu tăcerile sprijinite de marginea înserării

înserarea creşte ca un râs amar

în trupul mai fragil decât iluziile

doar câteva speranţe

păsări albe mai stau speriate

în palmele înserării

şi-mi pare că suntem singur

Mă rod carii lemnului roşu în simţuri
până-n sinapsele nervilor la fantă,
nu-i mai suport şi ţip de frustrare
pentru a mă elibera din chingi nesimţite.

Mă scufund în golul din pahar
ce nu-şi mai doreşte apă plată,
mai degrabă vom sorbi cristalinul
din

Sămânţa mâinelui zidit ,

Prins între palme de tăciune,

Pe cer, de vânt, s-a risipit...

Aici nimic nu mai rămâne. 

Să nu renunți la vise când teama le destrămă
Bobițele de humă frământă-le cu dor
Din apă ne-ncepută fă ochilor izvor
Și sfărâmă blestemul ce în neant te cheamă.

Să nu omori speranța căci ea hrănește visul
Clădește-o în cuvinte și dă-i vitalitate
Nu-ți inte

E încă iarnă-n ianuarie

deşi o primăvară discretă bate la geam.

Parcă ieri îmi spuneai

că fiecare femeie

e o zeiţă ce străluceşte,

deasupra ei e mantie de stele,

copacii înverzesc  în calea ei…

petale, fulgi mari, albi, pufoşi

cad în rotocoale, mă mângâie,

mă

Îţi simt bătăille năvalnice ale inimii

atât de plăcut pe pieptul meu,

ah!,sănii tăi tresar când tandru ţi-i ating

gura ţi-o sărut,parcă-i cireaşă- n pârg

Vino iubito,în braţe să te stâng

eşti veşnic primăvara mea !

să hoinărim îmbrăţişaţi prin crângul înv

Dacă intr-o zi

aș închide curcubeul în nori,

soarele în stâncă,

iubirea ta va fi atât de puternică

să le elibereze,

să mi le-aducă

din nou pe cer?

Dacă aş fi o stea,

nu-i aşa că ţi-ai deschide sufletul

să vadă lumina mea

şi ai închide ochii

să nu-ţi tulbure soarele privirea?

Mă îngădui cuvintelor, în sufletul lor
punându-mi vocalele gaj pe sentimente
în fiecare dimineaţă şoptită printre gene
de parcă-n mine ar clocoti magma
care scoate durerea la suprafaţă.

Mă simt descoperit de idoli tenebroşi
pe care nu-i cunosc
la gran

Azi umbra se-ntinde  in  noi –

Ne desparte, ridicolă,

linia vieţii.

Stigmatul il port de la-nceput –

Îţi simt privirea discretă

peste umărul meu,

îţi văd surâsu-n oglindă,

vocea ta m-alintă in somn,

dispari  când m-apropii,

iar eu am umbra  lipită

de masă, de

Pentru că mi-ai luat sărutul,

ochii ţi-au  vorbit,

despre singura camera neexplorată

din inima mea.

Pentru că mi-ai acoperit ochii

cuvintele au privit

pe fruntea ta un nor de coral.

Pentru că gândurile mi-ai răscolit

cu ploaia de vară,

privirile  s-au gândit

l

Aș vrea

să strâng ceaţa în braţe,

ca şi cum ai fi aici

şi te-aş îmbrăţişa.

Sufletul meu

se desfrunzeşte încet,

se întinde subţire şi palid

pe pământ.