Blog

am căutat,

am adunat,

am calculat

şi încurcat de socoteli întoarse de minte, nu

am găsit nimic să (cu)prindă legătura

dintre noi. Dintre mine şi Suflet. În albastrul cerului

voi scrijelii

cu buricele degetelor până la sânge,

sângele meu,

inelul etern al iub

În grai ardelenesc:

Trandafir  îmbobocit,

Amu vreme o vinit

Ca să pui pă capu tău

Coronița de sasău.

       Refren:

Țâne, Doamne, mnireasa

Cât o țâne Vlădeasa –

Verde ca primăvara,

Roditoare ca vara!

Țucă mâna la părinți

Că o fost ca niște sfinți,

Mare grije

Când apa devine duşmanul de moarte
şi-ţi pune durerea pe suflet
lacrimile te ard sub pleoape.

Ele vor topi suferinţa
în tristeţe pe faţa anotimpurilor.

Agoniseala mâinilor risipită
zăvor pune gândurilor de mai bine,
viitorul îşi trage cerul mai aproape

               La Amara

La Amara

Lâng-o stână cu câini mari

Locuieşte-o preoteasă, c-o căţea şi doi canari .

Mândră-i Luşa şi-nfocată, căţeluşa fericită

C-are-aşa stăpâni de seamă şi de câini este iubită.

Preotul şi el fălos, de nevasta lui cea bună

Are-u

e clipa din pasul de azi ce aşteaptă să treacă pragul

plin de zgomotul punctelor în mişcare a zilei de ieri

pe faleza gândurilor

din albastrul nocturn

aşezat pe banca

ciupită de roşu-cărămiziu al zborului printre stele.    

02.08.2014, ora 21,21’

Cum ai făcut, Doamne, lumea?

Cum ai făcut, Doamne, lumea? unul naşte, altul moare …ici bucurie, colo-ntristare!

În capul uliţei, la Aneta, este doliu; băiatul mijlociu, 22 de ani, s-a stins. De durere de cap; l-a durut, s-a dus la spital şi alaltăier

Când dorm pe braţul Lunii leganată 
Şi visul tău mi-e pernă ş-aşternut
Atât aş vrea, să mă mai nasc odată
Să-ţi fiu sfârşit, cuprins şi început.

Să-ţi fiu dorinţa cea dintâi născută,
Întâiul lut în palme frământat,
Întâia pată de culoare aşternută
Pe pânza

între calcule şi cifre pe terenul alunecos al gândurilor

de peste săptămână, mi-am luat „acasa” sufletului meu

să-mi liniştesc privirea în albastrul

de peste roşu

stropit de noroiul clipelor plouat  

din norii revărsaţi potop

în calea bătucită de tălpile

M-a-ntrebat bărbatu-asară:

Ce-ai pățit, tu, Mărioară?

 - Că m-apucă rău mânia -

Unde-ai pierdut fecioria?

 Refren

C-așa-i bărbatu’ de prost,

Gândești că-i câinele nost’,

Toată ziua-i mort de beat

Și uită că îi bărbat.

Ai crezut că iei o proastă,

Dacă ți-am

Anotimpuri

Ceaţa

mi-a intrat în ochi

şi m-a-ntrebat de tine

te-am văzut? ţi-e bine?

Cuvântul

dulce şi trudit m-a trezit

şi m-a-ntrebat de tine

te-am învelit? ţi-e bine ?

Vinul

roşu, demidulce m-a ademenit

şi m-a-ntrebat de tine

te-am îmbătat? ţi-e bine?

Răcoa

Tună, fulgeră și plouă,
Cerul s-a crăpat în două
Ploaia cade valuri, valuri,
Ape și-au ieșit din maluri.
Ploaie stă și iar vin ploi,
Doamne, ai uitat de noi?

Ape vin , zăgazuri rup,
Tot ce-am strâns cu ele duc
Ce apele n-au luat
Grindina a

Să ne iubim

Să ne iubim,iubita mea,în ploaie
să ne iubim,pădurea mea poveste,
pe-o margine de gând...șiroaie,
uitând de drumuri,timpuri, tot ce este !

Să ne iubim,chiar dacă vara pleacă
și vremea galbenă,ne cade-n gânduri,
îmbătrânind cuvinte-n dor ce

Focu-l traduce gheaţa
dorinţa face pe moarta
căci m-apucă dimineaţa
când de stele-i plină arta

Dorinţa face pe moarta
mai resuscitez cuvinte
dacă îmi deschide poarta
cine nu mă ţine minte

Mai resuscitez cuvinte
când m-apucă dimineaţa
scriu scântei şi s

Variantă la ..varianta populară (se va auzi în cântec)

Prorocită de-un oracol,
Viața-aceasta-i un spectacol
Cu artiști jucând pe scenă
Soarta scrisă pe o genă.

Viață, viață trecătoare,
Cea mai minunată floare
Pusă din greu la-ncercare
De tentații sfidătoare

Gingaşe iubiri

Sunt ploaia ce-ţi udă ogorul de vise

Înmugurind în taină gingaşe iubiri

În adâncul firii de suflete deschise

Durând peste timpuri trainice simţiri

Un râu ce curge de la mine spre tine

Flux neîntrerupt de gingaşe trăiri

Chemarea străveche lud

îmi legau sufletul de trup, între cer şi pământ. Eram

ca un saltimbanc al vieţii în viaţă şi încercam (mereu)

să mi le prind. Să fiu unul. Ca la cinematograf

mă priveau

când săritura mea în albastru,

era întoarsă-n roşul pământ

şi

toţi

aplaudau. Doar eu şti

De când mă știu pe-acest Pământ 
Purtată-am fost de-un dor nebun, 
Și rătăceam noapte de noapte, 
Pe țărmurile unui gând. 
Valuri de lacrimi îmi udau 
Piciarele desculțe, 
Iar stropi de vise se spărgeau 
Lipindu-mi-se de buze. 
Câmpii de dor am străbătut 
Băt