Blog

Deșteaptă-te, Țară, românii ți-i strânge
Și mână-i în lupta cea sfântă și dreaptă!
Trezește-ți eroii cu patria-n sânge,
Semnalul din bucium și clopote bată!

Trezește-ti din moartea de cuget bărbatii
La lupta pe viată si moarte de tară,
Ridică-te Ta

balada visătorului

fă-mă, doamne, fiu de drac,

îmbătat cu flori de mac,

mândrele ca să mă-nvie

cu miros de iasomie,

iar la răsăritul lunii

să mă scalde în petunii

și apoi să mă blesteme

în ocări de crizanteme,

de poate, să mă-nvelească

cu frunze de îngereasc

Nu am ţară câtă ţară
Ştiu că trebuie să am,
Dinăuntru şi de-afară
Cu hotare de haram
Şi cu lanţuri ne-nfierară.

Nu am ţară câtă vreme
Vremile când lup eram
Şi nu câine care geme
Au trecut şi-n jug şi-n ham
Că rămân am a mă teme...

Nu am ţară câtă jale
Pent

nostalgii

învolburate gândurile mele zboară haotic

ca niște hulubi care sparg zarea

se rătăcesc într-un labirint bizar

le las să zburde până le cad aripile

apoi le adun și fac din ele povești de adormit copiii

sufletul meu înverzește și înflorește ca o a

Când lăuntric şi fără ocol
urcă prin mine zborul înalt,
mă cutremur de teama ce-am avut,

de beau bucuria care mă cuprinde
şi-n lumină mă-mbrac.

Numai aşa gândul se-mpacă
ajunge pe treapta
pe care tu o urci.

Din mister voind să cobor
ceva se tot schimbă

Plângeţi bieţi români, doar plânsul
V-a rămas neimpozat,
Vi se pregăteşte strânsul
Lacrimilor pentru stat
Printr-o lege pe de-ascunsul
La guvern şi la senat...

Plângeţi bieţi români, amarul
V-a rămas neforfetat
După ce în tot calvarul
V-au minţit şi

Antologia de suflet „Nu uita că eşti român!” (vezi aici), lucrare ce a văzut lumina tiparului la „Editura Agaton”, poate fi considerată, pe drept cuvânt, o veritabilă Biblie a celor ce cugetă şi simt româneşte. Cu cele 352 de pagini, cuprinzând cânte

lorelai și marea

te sărut mare și-ți cuprind orizontul în brațe

lorelai s-a făcut frig vino la mine să-ți arăt

munții de valuri în care se scaldă ocheanos

marea se mișcă precum un uriaș ce se naște

 din genuni străpunge timpul până-n vremea

 lui ulise cân

te regăsesc în ultimul strigăt cu care

un pescăruș orb închide porțile mării,

apusul  încă fumegă,pescarii inerți,lunatici

pe o anonimă insulă a Paștelui,

așteaptă femeia,nu le-am spus

că ești aici,uite pașii,uite vorbele,

pescarii rîd,vinul le soarbe sîng

Mi-am aşezat sufletul în zbor
pe aripile păsării de seară
îndemnând-o să nu uite
inima în care am fost fraţi.

Şi nopţii i-am cerut
să-mi răpească stelele şi luna,
umbră să nu lase,
împreună cu el să fiu.

Când întunericul o să se pună
pe o singurătate-n

Precum lipsa întunericului
Iubirea se dă gratis
Dar puțini stau la rând...
Diminețile se numără.

Cuiele ruginite dor
Nu și moartea
Dar ce știu eu...
Nu am murit, încă, niciodată.

Iarba călcată se răzbună
Odată va crește din noi.
Mulți nu cred în ve

Astronomic vorbind
Pietrele nasc.

Buruienile înfloresc
Și ele, frumos, dar des.

Păsările zboară
Cu capul în jos la sud.

Izvoarele nu se revarsă
Și nici nu ne inundă.

Dacă te-aș iubi ieri
Vei răsări iarăși, mâine?

Universul, zic eu
E limita posi

UN PESCĂRUŞ

un pescăruş
în cristalul aerului
precum o lacrimă
ce caută un chip.
marea plânge fără cuvinte,
creşte frigul umbrelor
în singurătatea nisipului.
absenţa ta
arde valurile învolburate
şi mă face
să visez
o madonă în ruguri de fum.

          Am primit în dar oase pentru câine,

dar câinele mi-e prieten

ş-am împărţit în două mica avuţie:

scheletul mare, nespus de rigid,

aproape dezbrăcat de plăcerile carnale,

l-am pus în pungă, pentru mine,

pe care am colorat-o,  pe la colţuri, cu roş

c

Nu mă pedepsii, Doamne, înainte de a spune

ruga vinovatului fără de vină,

m-am ascuns în descântece,

clopotele plâng la capăt de drum,

Liturghia în curând se sfârşeşte,

Ascult Tatăl  Nostru, ascult…

                             ***

Nu  m-am rugat destul la

Cum sunt nu-mi place,
cum să mă împotrivesc,
să urmez o linie nedreaptă
când nu vreau?

Rezultat să dau faptelor nedemne,

un căuş de cuvinte în care-i esenţa.

Transpiraţia florii
când se porneşte ploaia
vântul furtunii,

aşa o să-mi ştie inima

mişcarea
care

lasă-mă…

lasă-mă să trăiesc clipa,

nu-mi tăia, Doamne, aripa,

lasă-mă să zbor spre stele,

nu-mi fura visele mele,

lasă-mă să urc pe-o rază

spre destinul ce m-apasă,

lasă-mă să-mi văd de drum,

nu-ntreba de ce și cum,

lasă-mă să zbor în gând

și cu zborul săget

în plasa perfidă
a zilei de ieri
lacrimile se confundă
cu transpiraţia

te simt coardă vibrantă
până la ultima respiraţie

devin invizibilă
sub poarta sărutului
suspin şi dăruire
amintire de fum