Blog

Mă simt străin plecat de-o vreme
Şi-n oglindă sunt un aburit,
Aspir la tainele supreme
Ce-n cuvinte zei a nemurit.

Întreb şi visul care-mi tace
Ori se ascunde prin poeme,
Cum din război se naşte pace
Ori nu-s inclus bine-n sisteme?

De ce şi umbra de am

https://www.youtube.com/watch?v=AzpLZcnDApE

Ești o minune ce durează vreme de-o minune
Precum un zbor de aripi spre scurta veșnicie,
Precum un înger de lumină ce în beznă-și spune
Eternul crez de-o clipă oprită-n locu-i pe vecie...

Ești o minune ce du

zbor

se mută mereu cineva lângă mine,

o pasăre, un cântec, o mireasmă,

o lumină, o stea, o lună, un dor,

uneori aud tropot de cai în infinit,

vreau să zbor cu ei și tu mă-ntrebi

de ce să plec și să te las

ca pe o salcie plângătoare

la margini de ape în băt

Venerabile venere
Și mirabile madone,
Suferința din plăcere
Tot un drog, tot un hormon e.

Și plăcerea suferinței
Prin frustrări ce greu se-ndură,
Tot un țipăt al dorinței
Și-o orgasmică tortură.

Cufundarea-n meditații
Și în karmice transceze,
Tot org

Ruga mea e de sfinţire, cerul astăzi o ascultă,

Este semnul de iubire, bunătate şi credinţă,

Calea mea, fără poveste, îmi pare şi grea şi slută,

Ochii mei ,nu văd lumina, tot cerând, îngăduinţă.

Peste tot curge uitarea, ca şi ploile din cer,

Peste tot şi

Deseori mă năpustesc pe străzi
studiez toate clădirile
şi le pun la locul lor,
construiesc o nouă ordine
după alte criterii de adevăr.

Sunt un îndrăgostit
care se autodepăşeşte şi scrie
aşa, ca un culegător de date şi fapte reale
le dă drumul să se ex

Măritată sunt, am lacăt
La iubire și la dor,
Fur cu inima în treacăt
Câte-un vis, câte-un fior...

Măritată sunt, am lanțuri
La dorințe și zăvor,
Ca o sclavă din Bizanțuri
Ce s-ar da celor ce-o vor...

Măritată sunt, am funii
La al patimii fior
De fe

Podiş pe fruntea mea lată,
urme de văi.

Se-ntunecă clipele înghesuite în buzunare,
mâinile-mi scapă din vedere oamenii.
Se ridică oasele din rădăcini
şi se mişcă.

Poveştile se deşiră prin cuvinte amestecate,
apele nu mai contenesc, trec pârleazul,
vine

Alunga

imaginile

rugului apărut

într-o scânteietoare

limpezime

în  străfundurile sufletului

ca un plâns

ce adăsta

asupra gândurilor

umbrelor lungi…

vizită

prin noaptea-ncețoșată și arsă de căldură

îmi intră-n cameră câmpia

cu brațele verzi și cu brățări de păsări

și de frunze ducând în mână un râu

apoi intră cerul câmpiei cu stele luceferi și lună

din tăcere răsare un arbore de muzică

în copacul acest

Într-o

tulburare

de nestăpânit,

cuvintele

urcau la suprafaţa mută

a buzelor sale  şoptind

prin propria-i existenţă,

clipele…

venea iulie

venea iulie cu căldurile lui sufocante

și stăteam la vie cu luna care răsărea enormă

mi te imaginam într-o vilă de basm

cu copiii tăi care trec cu eșarfe prin piețele pustii

erai superbă cu figura ta patriciană

cu talia perfectă în bluza de bo

Zâne bune, zâne rele,
Sânziene și rusalii...
Noaptea nopților rebele
De delir și funeralii
Cu drăgaice și cu iele
Când se-mpușcă generalii
Și-și dau viața pentru ele.

Zâne bune, zâne crude,
Și iubite neiubite...
Noaptea spiritelor lude
De fecioare neursite,
D

Prins

de vârtejul amintirilor

cu mâna tremurândă

într-o blândă lichefiere

printre picături de sânge,

avea

gura căscată

spre sine.

Era stăpânită de ceva ce nu ştia
sub piele se plimba un ins
care-şi făcuse acoperiş.
Inima ei i-a spus trupului
dar nu s-a întâmplast nimic.

Învăţată cu descântecul cuvintelor,
credea în ele,
era convinsă că se va intâmpla
un noroc ori o deznădejde.

Av

Cum am ajuns atât de jos,
Să jubilăm când moare
Ce e mai sacru și frumos:
Cristos din fiecare?

Cum am ajuns fără respect
Să proslăvim pogromul
Privind cum moare în direct
De disperare omul?

Cum am ajuns să exultăm
La condamnări deșarte,
Prin moarte

târziu

m-adun de nicăierea și iarși mă desfac,

venit din alte veacuri, eu nu mai știu ce fac,

mă cheamă iar tulpina prin timpul meu virgin

și sunt bolnav de visuri, povești ce pier și vin,

în mintea mea tot ce s-a dus, renaște,

precum cristos făcut-a în z

De axis mundi rotund se-nfăşoară
Căte-un meridian fără de frânghii,
O paralelă trece pe la ţară
C-o floare în păr şi smulsă de unghii.

Pietrele Doamnei ş-o Cruce în Carpaţi
Iar giumalăii stau în capitală,
O! Doamne,de cine suntem uzurpaţi
De numai fac

eu voi veni... să mă aştepţi
pe fân cosit cu creţişoară;
mireasma lui, vârtej în gând,
să mă îmbete-n miez de vară.

să-mi spui poveşti cât poţi de lin,
cu început de primăvară;
pe greieri lasă-i să asculte
şi harpa ta, şi-a mea vioară.

şi aripi largi

Deșteaptă-te, Țară, românii ți-i strânge
Și mână-i în lupta cea sfântă și dreaptă!
Trezește-ți eroii cu patria-n sânge,
Semnalul din bucium și clopote bată!

La luptă prieteni cu cei neprieteni
Ce aur și brazdă și munți ne râvnesc,
Și râul și ramul ș