Blog

ploaia de iunie

plouă peste valea copilăriei, limpedea ploaie,

îmbrățișază copacii și câmpul și dealul și muntele,

ploaia aruncată de vânt de pe strășini

ca atunci când ne-am cunoscut

și noi fără umbrele dansam

și ploaia cădea în torente deschise, fără sf

Datorie faţă de eroi

Pe lângă-un monument când treci,

Simte-a eroilor putere,

Plin de respect, capul să-ţi pleci

Şi pune-o floare în tăcere.

Iubeşte steagul tricolor;

Ca orice viţă sacră, fără moarte,

Fii obligat strămoşilor,

Să le duci visul mai departe.

Pălăvrăgeala

din el, era înlocuită de sunetul paşilor

privind

cu ochii înconjuraţi de cearcăne negre

de epuizare, cerul spuzit de stele.

Trase adânc aer în piept.

Un zâmbet i se întindea încet pe faţă...

Cei doi îngeri se priveau
în oglindă
primul avea oglinda la piept
celălalt o purta asemeni
unei mări pe creasta stâncilor
țâsnite din privirea sa
în prima oglindă furtuna
venea către amiază
timp în care în cealaltă
se atingea în pauza
dintre cuvinte cerul
în c

Cu obrazul

lipit de tăblia mesei

şi faţa

strălucind de încântare

în lumina

ce crea

umbre lungi,

fusese

remarcabil de răbdător

când îl inundase

amintirea aspră şi nechemată...

rămase tăcut o clipă.

Nu mai recunosc drumurile obişnuite,
nici fântânile cu ciutură din care beam apă,
salcâmii au fost duşi la tăiere, iar plopii nu-s
şi parcă morile vântului au plecat.
Câmpia-i fără nimeni în jur,
doar păsările prin ierburi sfidează tăcerea
şi câteva

Mă joc pe lângă tine cu braţele încărcate de abur fluvial

În miros de alb

Mă lasă,

El mă lasă,

Tu,

Sub pleoapa lui de ceaţă ochii îţi închizi 

Să mă vezi mai bine,

Că aşa priveşti tu

Cu ochii larg închişi

De simt până şi respirarea luminii lor

Când trece

Cu tre

IUBIRE LINĂ 
poezie [ ]
Poem spiritual-religios 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-06-10  |     | 

fumul ţigării e penelul

din care cresc pe pânza nopţii

spirale plutitoare

din spirale, cresc

Debussy

şi ploaia

patul răvăşit

este un câmp tăcut

macii

s-au întors în lan

măştile

revin la locul lor

o altă zi…

Sunt poeme

cărora trebuie să le rezişti

cum rezişti disperării

a ta sau a unui prieten

chiar dacă Dante

pe marginea de flăcări

a unuia din cercuri

a răguşit strigând

“lasciati ogni speranza”

ambiguitate

mi-e dragă aiureala ta

fluturii tăi neodihniți

care-ți zboară prin minte

cuvintele simultane

delfi al tău babelul tău

silabele ce-ți ies din gură

când spui noapte

la tine înseamnă jos

când spui sunt

la tine bate vântul

în al tău babilon

ce ambigu

                             Stau şi citesc aceste  rânduri

                             Pe care le-am urzit de mult,

                             Le simt că picură din suflet

                             Şi nu sunt gânduri de-mprumut.

Nu-mi fac promisiuni;
noaptea-i de plumb cu ferestre înalte,
greutatea-mi cade de pe pervaz pe picioare
şi n-o să trec pe lângă arborii de sticlă.
Întunericul se lasă peste ape,
ciclurile nopţii mă vor acoperi,
vestigiile trupului se rup din durere.

în dor de tine

pădurea cu pianele profunde,

izvoarele cu apa vie-n unde,

cerul cu- albastre crinoline,

toate mi se răsfrâng în dor de tine,

cu nuferii de vise în ciorchine,

ce-mi cresc petalele în dor de tine,

în paradisul meu pierdut,

te cat, iubito, ca –

Plânge într-o încăpere a inimii
el nevăzătorul închis în sine,
omul cu gândurile dispuse pe verticală
într-o coloană prin care urcă visele.

Pune flori sub tălpile femeii
şi o sărută mai sus de glezne,
cuvintele nu se mai spun, se ating
ochii lor prind

Vine ploaia!

-         Vine ploaia!

-         Las’ că-i bună,

că n-a mai plouat de-o lună.

E urâtă,

vai, ce tună,

norii negri se-ncunună!

Cântă-n geamuri

ca pe strună,

apa plânge-n văgăună.

Puii cloştii

se adună,

semn că va porni furtună.

Plouă-ntruna,

gheaţa

În cosiţe – flori de tei

şi privirea de cicoare,

la urechi cu dulci cercei,

vara vine cu mult soare.

Apa-i bună să te scalzi,

râd în lanuri spice pline,

vântu-adie printre brazi,

mângâind vara ce vine...

Sar copiii bucuroşi,

aşteptând cu nerăbdare,

plini d