Blog

Alergând ,

aduna

picături de ploaie

pe limbă

cu greu să-i scape

vorbele

clătinate din cap...

Îşi aminti

panica întipărită pe chip

refuzând să accepte realitatea...

după un moment de linişte stânjenitoare,

întunericul...

                      de culoare

fu cuprins de un vechi sentiment de satisfacţie

                                         a î

meditație la masa de scris

Lumina a căzut pe masa mea de scris

Cu raze jucăușe prin creanga de cais

Din  visele trecute și din argint de lună

Ne-a logodit destinul ca să fim împreună

Învii desăvârșirea cea fără de pereche

Din amintiri trecute și nopțile

Legănându-se cu gândul,

planta sămânţa îndoielii

lăsând emoţiile

să-i întunece mintea.

Vinovat ca păcatul,

trebuia să vadă

dincolo de ce se afla în faţa sa.

Cu o expresie încruntată,

nu ştia ce să simtă,

îşi alegea cuvintele...

Cu mâinile

sprijinite pe umeri

şi ochii

adânciţi în fundul capului,

părea cuprins

de o nemişcare stranie.

Cuvintele

se întorceau asemenea

ecoului într-o peşteră...

sa nu mai fie loc pentru sufletul meu?

stelele stau atît de înghesuite încît

din cînd în cand

cîte una cade

răpusă de nesomn,

nici pe luna nu îl pot lăsa,

trec oarbe cîrtițe și zmeie de otel ,

craterele au  gust de nevăzut,

nu rămîne decît

să-ți fur visul iub

Cu o umbră

de suferinţă

întipărită pe faţă,

uşurarea

izvora dinlăuntru

ca un glob străveziu,

simţea cum îşi aude

pulsul în urechi...

Cuvântul Lumină-rază de la răsărit și cei doisprezece sâmburii de rază 
poezie [ ]
Poem spiritual-religios 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-06-06  |     | 

Inspirând aerul

într-un sunet de sufocare,

a rupt tăcerea...

Nu putea să scape

de propriile gânduri,

stătea în aerul rece

perfect conştient

de inevitabil.

Era

o tăcere

ameninţătoare,

părea

că umple golurile

unui izvor

de îndoială.

Murea

cu fiece

secundă

care trecea...

poemul pădurii

a adormit pădurea mea în noaptea asta siracuză

și aiurează printre frunze în somnul ei odihnitor

plângeam și eu în visul ei sub raza lunii orbitoare

nu mai era de mine-aproape  se îngropase în trecut

vremea amuțise toată în tril de privigh

Există un miez fierbinte în cuvânt, un cuptor 

în care tăcerea

se coace ca cireaşa,

de unde putem

să o extragem, reinventăm, reînvăţăm,

cum reînvăţăm înotul,

mersul,

văzul, auzul, tactilul, gustul, mirosul

Căci

Dacă uităm  să mergem, la ce bun drumul, drum

Din preaplinul sufletului meu 

poezie [ ]
Poem spiritual-religios 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-06-03  |     | 

Știam de Lumina Ta Hristoase,...
Se va coborâ atunci,...
Când voi veni spre T

La cumpăna nopţii stelele îşi mascau privirea,
fluviul prindea în braţe apele zbuciumate,
gândurile se înşirau în perdele la orizont
prin care femeile priveau lumea
cu tălpile goale pornită pe drumuri,

cum cuvintele
neascuţite pe nici un tăiş de iubir

Sunt schimbător ca vântul,
de la dulcea adiere la vuietul năprasnic,
ploaie măruntă ori repede sunt;
peste deal, peste câmpie,
peste inima ta ca o frunză.

Chiar soare răsărind
ce urcă şi coboară lumina pe boltă
mai binefăcător decât fructul
şi apa pe

piciorul
pe
gâtul
fulgerului

Copilul
se
bucură

Ce jucării
luminoase

Mi-aruncă

Tata
din
cer

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

Suflete locuite 
poezie [ ]
Poem spiritual-religios 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-06-01  |     | 

Copilul meu, izvor de veacuri,
Şi-al vieţii gri verde nervură,
Îţi iei puterea din adâncuri ,
Şi-nalţi ecou de viaţă pură;

Copilul meu, tu eşti lumină,
Din raze de soare şi stele
Şi, din privirea ta, senină,
Se vor hrăni zilele mele;

Copilul meu, tu eşti

La capătul privirii

trec turme de viţele

la primul lapte

pasc iarbă albastra, sunt

frumoase ca mamele tinere

eliberate de durere

durerea

a trecut în ţipătul pruncului

şi va sta acolo, nestingherită,

până intră în gară

ultimul tren

Mama surâde…

poate pruncul

Când sexul face târg în poarta cetăţii
şi se dezbracă trupul de veşminte,
noi încă mai socotim din ochi
marfa ca pe mănunchi fraged,

să nu fim păcăliţi cu vreo uscăciune.

Negreşit va veni şi lehamitea
clătinându-se pe picioare ca un beţiv

nelămurit de a