16. (poezie, cybersonet)

- Săracu’!

- Eu sunt Milu. Tu?

- Mica, de la Domnica. Unde-i casa ta?

- I-am dat foc.

- Şi unde stai acum?

- Peste tot.

- De ce m-ai luat cu tine, dacă n-ai unde sta?

- Nu te-am luat eu, ai venit singură.

- Eşti rău!

- Nu, sunt ţâcnit! Hai să ne luăm ceva de

Petre îi lasă pe cei doi la locul în care s-au întâlnit şi simţindu-se în plus, se scuză:

- Eu trebuie să plec. Dacă aveţi nevoie de mine, mă sunaţi.

La întoarcere, singur în maşină, într-o intersecţie nu departe de acea barieră de cale ferată, un tână

Asfaltul se desfăşoară în faţa TIR-ului şi se face sul în urma lui. Milu mestecă din proviziile doamnei de la bar şi se tot miră:

- E frumos aici la matale! Nu vrei o înghiţitură? Am şi ciocolată, e bună la drum, dă energie.

- Nu, mersi! Mănâncă tu, că

Un nor negru umbreşte dealul întristând peisajul.

- O să tragă o ploaie zdravănă! spune femeia privindu-l nedumerită şi aşteptând să mai audă ceva de la el, apoi, văzând că tace încremenit pe marginea şanţului, se întoarce către cruce şi se închină cr

Iarba înaltă, numai bună de cosit, ascunde partea de jos a crucii. Se apleacă şi rupe cu mâna un cerc în jurul ei. E înfiptă direct în pământ şi nu are nici o inscripţie. Îşi aruncă rucsacul şi trage de cruce până o îndreaptă bătătorind cu picioarele

Îi lasă pe cei doi în maşină şi întră pe terasă, unde, Anuţa, gata îmbrăcată, se pregăteşte de plecare.

- Unde ai pornit, copilă? Mă laşi singur?

- Mi-am terminat tura, domnule profesor. Se ocupă colega mea de dumneavoastră, se scuză fata.

- Şi? Te aşte

Fără a se fi lămurit dacă suferă sau nu de ceva la cap, îşi trăieşte mai departe coşmarul. Sentimentul că cineva sau ceva îl însoţeşte continuu nu-i dispare. Simte că lipseşte ceva din amintirile lui şi zilnic îşi pune tot felul de întrebări.

- Te pom

Gândindu-se intens şi continuu la ai lui, la ce-a avut şi ce-a pierdut, Mihai trăieşte mai mult în trecut, prezentul îi apare ca o anexă existenţială menită să-i asigure nevoile curente. De multe ori nici nu mai face diferenţa între prezent şi trecut

Ceea ce există cu adevărat
nu poate fi comparat,
nici cumpărat
ceea ce poate fi
atins,
mirosit,
gustat,
nu există cu adevărat
adevărat este numai cuvântul,
când îşi cere dreptul la naştere
întru aşternere pe zăpada hârtiei
şi a mieilor
adevărat este doar sângele