Blog

Un gând în noapte încet mai suspină, 

stelele cerului sunt pline de lumină,

O amintire plecată din suflet reînvie, 

grădina cerului senin este atât de vie.

Mă însoțești în viață pe același drum, 

clipele toate sun făcute de timp scrum, 

Închid ochii și mă

De-aș mai putea să readuc,

cu umbrele ce vin din față,

refrenele din glas de cuc

pe iarba aspră din fâneață,

ori în izvoare dor să pun

să nu-și mai uite apa care

sub creanga sfântă de alun

adună semne de-ntrebare,

sau într-o margine de gând

să mai as

Ascult graiul verii noastre mai liniștit, 

în suflet un gând plecat iar a revenit,

Când tremură stelele pe cerul senin,

am gândul de toate verile noastre plin.

Pe cărarea înstelată suie încet Luna, 

trandafirul nostru și - a colorat cununa, 

Un gân

Călătoresc liniștită pe drumul timpului, 

pastrez în suflet o amintire în casa visului,

Zâmbesc, mă mângâie o rază de Soare,

au inflorit iar gândurile pe aceeași cărare.

Iubesc la om numai faptele, nu cuvintele, 

adun în versuri amintirile toate și stele

Stau cărțile strâmbe pe raftul de sus

privind prin fereastra cu geamuri ovale  

cum soarele trece din nou spre apus

cu razele-n ziduri ca niște pumnale.

Rămâne o clipă de strajă pe deal,

ascultă fanfara din vechea cazarmă,

soldații repetă un marș triumfal

Labirintul urban

Sintagma perenă la eul profan,

Nerostit, încifrat,

Păsări orbite în trupu-i se zbat,

Iubiri reflectate în fântâni de opal,

Vitrine ce-atacă privirea mortal,

Femei ce îţi schimbă sensul de mers.

Timp histrionic activat în regres,

Clonări de

Ne odihnim sub umbra nopții somnoroasă, 

au inflorit toți trandafirii roșii lângă casă,

Într-o noapte senină plină de mulți luceferi,

se aud bine triluri frumose de privighetori.

Pe cerul senin stoluri  de stele căzătoare,

plutești acum liniștită Luna ma

Când mi-ai smuls brutal din aripi, ultimile două pene,
Jubilai de străduință, îți dansa triumfu-n vene.
Le-ai dat foc să te asiguri că regenerarea este
O himeră desuetă, inepție de poveste.

Nu am plâns, nu plâng nici pierderi, și nici visuri mutilate,
M

Tinereţe condamnată să asiste

La execuţia libertăţii, la decapitări de conştiinţe,

Călăul roşu s-a dus de mult în peştera veacului

Să-şi numere stalactitele din care

Încă picură suferinţă.

Tinereţe condamnată să înveţe reguli de supravieţuire,

De deghiz

Priporul rămânea în urma noastră,

pădurea de stejari se ridica pe deal,

iar vântul aduna frunzişu-n creastă

cu melodii scăpate seara din caval.

Poteca strâmtă se-afunda deodată

în umbrele rămase-acolo peste veac

cu întâmplări de povestit în vatră

când vânt

Se odihnesc razele Lunii printre frunze, 

gândurile și visele mele sunt toate treze,

Un cântec se aude, mângâie negura nopții,

răsfoiesc mai gânditoare paginile cărții.

Tăcerea își despletește liniștea peste noi,

tot verdele grădinii ne acoperă pe amândo

Într-o noapte caldă, senină de vară, 

stăm fericiți pe banca noastră afară,

Dorm toți trandafirii somnul liniștii,

numai tu știi bine sfârșitul povestii. 

Pe pleoape tremură lumina Lunii, 

sunt mulți boboci în jurul tulpinii, 

Și în liniștea grădinii somn

Visele toate sunt mângâiate de Dumnezeu, 

numsi El ne ajută când ne este mai greu,

Un zâmbet bine îmbogățește toată viața, 

dar poate să șteargă deseori și distanța.

Puterea este în mâinile Lui Dumnezeu, 

credința crește în inimă și suflet mereu,

Un zâmbe

In clepsidra vieții plină de amintiri, 

trec pe cerul nostru mai multe oștiri,

În visul meu numai tu iar călătorești,

și în suflet fericit deseori te oprești.

Pe cerul nopții se adună mulți nori, 

ascultam fericiți ale vântului viori,

Mi-ai dăruit un zâmb

Stelele pe cerul nopții senin strălucesc,

La geamuri printre frunze mă urmăresc, 

Parfumul gingaș al florilor este trimis, 

Vântul trezește iar funzele dintr-un vis.

Gândurile ne însoțesc pe același drum, 

Ascultăm cântecul frumos al verii acum,

Semănam

În fiecare seară, când frunzele uscate

adună neuitarea sub pomii de pe mal,

ursita părăsită coboară din cetate

să-şi caute iubitul ajuns la carnaval.

Să fii chiar tu ursita plecată fără voie

din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt,

iar eu o amintire, precu

Un cuvânt frumos este încălzit de Soare, 

Gândul călătorește liniștit în depărtare, 

Sufletul frumos nu îmbătrânește niciodată, 

Dacă privire și vorba ta este mai curată. 

Fug mai departe de răutate și de nimicuri, 

Chiar dacă o lacrimă tristă în suflet

Aduce vântul frunze dantelate

lăsând în urmă arborii mai goi,

eu mi-amintesc iubirile ratate

rămase afară plânse, între ploi.

Și mă cuprind regretele, deodată,

că n-am știut atunci să le împac,

revin acum cu toamna-ntârziată,

plutind pieziș ca frunza din c

Sunt un călător în viață care zâmbește, 

câteodată sunt veselă și cu capul în nori

Printre vise, lacrimi, stele bine trăiesc,

în suflet păstrez parfumul din multe flori

Dăruiesc cu iubire cuvinte frumoase, 

îmi cunosc bine defectele și limitele,

Am stropi