Blog

De-ai răzbi să mai ieși vie,

„Pasăre de colivie”,

De prin buncăre sinistre,

Și cu nașteri în registre;

Să inspiri doar aer pur...

Da e moarte prin prejur!

Ieși din adăpost când tunul

Se zdrobește ca nebunul,

De un lanț de forțe triste,

Bravând armele țarist

Am gonit din suflet mai multe tristeți, 

nu-mi plac ale lacrimilor multe săgeți,

Ascult al frunzelor verzi liniștit glas,

acum printre razele Lunii fac popas.

În sufletul meu infloresc multe culori, 

mă acopăr cu stelele cerului deseori, 

Ascund în suflet

In ceștile vechi de ceai timpul trece, 

ascult ale grădinii frumoase cântece,

Aroma amintirilor au rămas în suflet,

frumos mai este al petalelor balet.

Am șters astăzi praful de pe un album, 

aminturi plecate toate pe același drum,

A venit în grădină prin

O stea pe cerul nopții se stinge, 

trandafirul alb gingaș iar mă atinge,

Pe aleile mai triste, atât de pustii,

numai tu banca noastră bine o știi.

Mă gândesc mereu câți ani au trecut,

acum și sufletul meu este mai tăcut,

Privesc cerul și spun încet o rugă

Noaptea ne aruncă multe umbre infinite, 

trec printre rânduri clipele mai întârziate,

Tăcerea își despletește gândurile peste noi,  .

de o veșnicie călătorim noaptea amândoi. 

Prin mantia nopții o stea liniștită trece, 

vântul la geamurile noastre iar pe

Cu pași de clipe mici trece o adiere, 

dorm toți trandafirii albi în tăcere,

Gândul acum zboară iar în noapte,

se adună în suflet ale vântului șoapte.

Îmi amintesc bine de altă primăvară 

o stea încet, încet  la geam coboară,

Adesea rătacesc printre amint

Cu fruntea în mână mă gândesc la tine, 

privesc cerul după a frunzelor cortine,

Când seara pleacă norii se destramă,

stelele nopții mereu le aud, mă cheamă. 

Vântul acum scutură tare ramurile tăcerii,

aleargă la geamuri iar petalele primăverii,

Pe masă o

Frații, lacomi, nu erau,

Însă nu se digerau.

De-ar avea și iz prostia,

Ar făta și muscăria.

Dacă nu-l iubești,

Defecte-i găsești.

Strâgeți cât puteți,

De-aveți nouă vieți.

Eu îl bag pe porți,

El, în mamă, morți...

Mulți au mare grabă,

Când aud de treabă.

Trec repede toate zilele senine, 

peste câteva ore altă zi iar vine,

Prin gândurile străbătute de Lună,

multe amintiri  în suflet se adună. 

Pe cerul nopții o stea iar licarește, 

când la geamuri Luna se oprește, 

Acum visurile clipesc în amintire, 

numai

Doamne câtă bogăţie ai risipit în gura proştilor,
În sângele lor,
În metabolismul cu care digeră metodele,
Din bolul succesului,
A, da, scuzaţi, nu sunteţi prosti
Câtă vreme vă rezemaţi
De cuponul financiar care va educat
Să nu aflaţi unde este tomberonul,
D

Se lasă peste plopi o altă seară,

mai obosită și mai stoarsă de puteri,

parcă și vântul care bate-afară

aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.

. 

Sunt dorurile care vin pe gânduri,

plutind ca frunzele căzute din copaci

peste izvoarele urcând din prunduri,

când

Stau pe leagănul unui vers liniștită, 

mă balansează vântul, sunt fericită,

Cu senin primăvara se împodobește, 

printre razele calde altă zi sosește.

Un dar ceresc trimis aici de Dumnezeu 

El împrăștie necazurile când este greu,

Se răsfrâng pe drumuri mai

Scriu pe frunze mai multe cuvinte, 

Privesc cerul și mă gândesc la tine, 

La geamuri Luna liniștită mereu vine, 

Am ascuns multe lacrimi într-o carte. 

Acum noaptea vorbește iar cu mine, 

Mă trezesc noaptea ale tale șoapte, 

Numai tu în vise vii adesea în

Timpul nu este val,

Nu este ploaie,

Doar noi ne rostogolim

 În efemere nisipuri

Repetând cu spaima uitării primei vocale

Că

Timpul nu este val

Nu este ploaie

Doar noi

Ne rostogolim

Şi plouă cu gânduri,

 Vise,

 Tăcere

Peste urmele ce nu mai ştiu

Că

Timpul nu este v

Nud feminin
Dominând spaţiul de gri
Cotidian tern,
Bidimensional,
Orb la ceea ce sunt
La ceea ce te aflu
Nud feminin
Antiteza la geometria
Unui pragmatism teluric
Doar atat se mai poate
Uneori norii îmi lasă palmele
Să încerce măcar atingerea
Braţelor tale
Visâ

Călătoresc pe o aripă de vânt, 

Atât de albastru mereu pe cer, 

Picurii ploii mele repede pier,

Culeg multe flori de pe Pământ

Numai vântul aleargă mai liber,

Adun în suflet fiecare cuvânt,

Lângă trandafiriu albi eu cânt,

O zi însorită în grădină prefer.

S

Sub nori, miresmele de liliac

Îşi amintesc al primăverii rendez-vous.

Un guguştiuc priveşte lung, spre lac

Şi-şi etalează-n umbră cântecu’.

Când amintiri agită ritmul cardiac,

Fiori mângâie-n taină sufletu’!

Sub nori, miresmele de liliac

Îşi amintesc de-al

Copac bătut de ploaie şi de vânt,

cu frunzele întoarse către stele,

puterea ta venită din pământ

o simt şi-acum în gândurile mele.

Prieten drag, de cînd eram copil,      

mi-ai legănat şi gânduri şi uitare,  

ajuns cândva departe..., în exil,

mi-ai fost ba

Rândurile scrise plâng deseori pe foi, 

Am fost fericiți și zburdalnuci amândoi, 

În sufletul meu câteva pagini răsfoiesc, 

La anii plecați în clepsidră mă gândesc. 

Trec prin timpul meu liniștită pas cu pas  

În urma mea  lacrimile sufletului le las, 

Do

Te caut

Printre lacrimile uscate pe covor,

Prin casa goală răscolită de tristețe.

Gându-mi te strigă,

Te simt,

Însă tăcerea îmbrăcată în mister

Îmi sfâșie sufletul rănit.

Zâmbetul tău, mutat în veșnicie,

Se-ncurcă printre flori, îngeri, lumină.

Oftez

De dor