Zorii s-au deschis în scrâșnet de albine și bondari
Ce-au pornit s-adune mustul florilor cu-arome tari.
Codrul și-a pornit concertul în hățișu-ntunecat,
Iar în ceruri, norii – brazde se aleargă ne-ncetat.
Adierea înfioară capul ierbii ce, plecat,
Se închină zilei - mame într-un dans prea complicat.
Musculițe, gâze lucii, mii de fluturi pastelați
În oceanul plin de viață se scufundă nichelați.
Primăvara e nebună, și-a-ntins aura pe cer
Iar în toată nebunia numai omul e stingher.
Singuratic, dansul sorții îl trăiește ne-ncetat,
A uitat că doar iubirea sufletul i-a înviat.
Și, pierdut printre iluzii de măriri sau bogății
A uitat că doar iubirea îți dă aripi ca să fii
Pasăre măiastră-n soare, dorul linei dimineți
Cântecul și armonia ce-nfioară alte vieți.
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru popas și apreciere, stimate doamne Lenuş , Agafia Dragan, CIOBOTARIU MARIA, Emilia Popescu Rusu
Alegrie de primăvară... frumoase versuri!
Cu mult drag!
Recitit cu mult drag.