Blog

dansezi şi cuvintele se caţără pe cioburi de corali

o pajişte verde veşnic brumată

atingerea începe aici

şi se săvârşeşte în altă ţară

păşeşti în gol şi te închide oglinda

să-ţi arate sinele în schimbare

atunci nu de mult

când mănuşile de box îţi aduci amin

Viaţa

un joc în care iubeşti să nu fii singur

te amesteci în săli de bal                            

şi faci tumbe neîntrerupte

stârnind hazul

pierzându-ţi harul unei apetenţe fără margini  

cursorul nedoritelor promisiuni

se zbate dramatic

şi controlează re

ULTIM GÂND, DE BUN RĂMAS...

Mămică şi tătic. De-aici, de nicăieri

Un gând de bun rămas, vă mai trimit în vis...

O clipă vă mai fur, o clipă de dureri,

Şi-apoi, mă pierd cu totu-n al morţilor abis...

Aici unde sunt eu, cu mine şi ca mine,

Suntem mai mulţi

Namaste este un salut comun la intalnirea si despartirea oamenilor din India. Cei mai tineri initiaza acest salut fata de cei mai varstnici, cei cu o pozitie sociala mai mica fata de cei mai instariti si subalternii fata de patroni, reprezentand un s

Uneori, vine câte o zi sălbatică
care te striveşte sub orele ei îngheţate.
Îmi rupe din tăcere cuvântul şi-l pune
în oasele unui poem de pământ.
Ruginesc în el luceferii
în căutarea unor fete, să-i iubească
nepământean de mult.
Am renunţat la

A fost odată ca niciodată, un om. Trăia singur printre mulţi asemeni lui. Viaţa i se părea lipsită de sens şi de rost, şi asta cu toate că avea bani mulţi, casă frumoasă şi curată, mulţi servitori, etc.

Adeseori se uita la servitorii săi. Îi părea ră

Sunt mesagerul tristelor gândiri,

Durerii, ne-mbrăcată în cuvânt,

Al lacrimii, uscată-n amintiri

Și-s huiduit că sunt....ceea ce sunt !

Şi, sunt făcut să nu anunţ plăcerea

Şi-n tolba mea ţin dorurilor, vamă.

Fireşte, nu-s iubit şi nicăierea

Nu întâlnesc d

De-atâţia ani vorbeşte Prutu-aceeaşi limbă,

iar malurile-i înţeleg mesajul dus,

de apa vorbitoare ce se plimbă,

cu unduiri şoptite în tainicu-i discurs.

De-atâţia ani ni-i parcă blestemată soarta,

deşi vorbeşte Prutul tot aceeaşi limbă,

pe care o vorbim d

Oglindă-n care ne privim cu toţii

Chiar de nu vrem !...Eşti un zăvor închis !

Eşti ''alter ego''. Eşti lumina nopţii

Şi umbra ce ne urmăreşte-n vis...

Şi te purtăm cu toţi, ca pe-o povară...

Eşti haina ce ne-ngreunează pasul

Şi ne răneşte zborul, să ne do

Fantezii de cuvinte

Coboară de pe piatră-n primăvară,

Să vezi cum mugurii pocnesc în flori,

Cum fug zăpezile de soare iară

Şi vin acasă cârduri de cocori...

Coboară de pe piatră-n plină vară,

S-auzi talanga oilor sunând,

Să dormi măcar o noapte-n fân, afară,

În cânt de greie

…femeia, înălţându-şi privirea

către soare,

ca într-un mit,

îşi sprijină palmele pe umerii bărbatului,

parcă,

măsurându-i înălţimea

între pământ şi cer…

Ocrotitor,

în ritualu-i joc,

voinicul îi cuprinde

cu mâinile scrise de muncă,

mijlocul şi…

potrivindu-şi ca

Pe strada doar praf  amestecat cu flori de tei asternute de vantul fierbinte . Soarele coace asfaltul devenit acum capcana pentru tocuri. Ici, colo cate un trecator asudat grabeste pasul in cautarea umbrei.Pasii mei zoresc spre niciunde. Unde sa te g

Ne-am regăsit la început de vara
plângeam
întortocheatele vertebre
le ascundeam
cântai
valsai cu fluturi de cuvinte
în vălul tău des încurcat
descoperisem glasul îngerului de sub mări
iubirea continua dansul ei neîntrerupt
absurd, orb şi crud
topind culorile