Blog

toate s-au agăţat de mine
şi-mi foarfecă dungile verticale
care m-au atârnat de petele tale ruginii
eşti prea grăbit să te priveşti
şi nu asculţi nici măcar frânturile
pe care ţi le strig
când ne lovim unul de altul

te măsor zilnic
de parcă aştept să aud

Dumnezeu ne-a dăruit cea mai puternică armă din univers! Iubirea! Ea e sabia de foc şi de lumină a creaţiei sale! A avut încredere să ne-o incredinţeze nouă, oamenilor! Mulţi nu ştiu să o preţuiască sau o dispreţuiesc! Noi de ce parte ne aflăm ?

Simţi

 De-ar fi sa-i luam pe toti la rand,

Si actualii dar si fostii,

Cei mai destepti de pe Pamant

Au fost intotdeauna...Prostii

Nu te ruga la ursitoare

Sa-ti faca-n viata ta un rost,

Mai bine urla-n gura mare:

,,Iubite Doamne, fa-ma ...Prost.

De ce sa tragi ca

departe de poemele mele

departe de poemele mele

în această toamnă

totul e galben și trist-

o frunză veștedă bătută de vânturi…

departe de poemele mele-

și strâns lipite de ele totuși-

iubitele trec prin fața ochilor ca niște naiade,

se înclină peste cuibur

Noaptea s-a cuibărit la mine in fereastră. Aerul este puţin rece si dulceag. În întuneric, se disting coroanele copacilor.

Am fost ravăşită o perioadă lungă de timp iar acum, după o bătălie grea cu mine, încerc sa mă regăsesc. Mă simt ca un copil ca

Anotimpuri de indiferenţă

Îţi sorb tăcerea

şi gustul cutremurător al desfacerii ideilor de ieri

care nu pot năvăli peste ziua de azi

când noaptea strănută turbată

şi-ţi pretinde zburdălnicii

udând vestejitele anotimpuri

de indiferenţă

îneci suferinţa de odi

Haiku ...de toamnă

în toamna asta ne vom despărți

de ce te-ai făcut zbor de rândunică,

și-n toamna asta te-ai ascuns în cer

după ce c-un sărut m-ai fermecat

și-ai rămas pentru mine doar mister?

știam demult c-așa va fi  să fie,

doar tu-mi făcusei aspra mărturie

că în tăce

Alergi o viaţă-ntreagă,

– Te zbaţi si suferi,

Uitând cu tot de suflet –

Să aduni galbeni.

Să-ţi faci palat....

Visând că-i fi aici prinţesă.

Şi-l faci înalt,cu şapte turnuri,

Cu ziduri groase şi creneluri –

Nici pasărea să nu pătrundă,

Dar’mi-te un curtezan

când vom fi tot mai departe unul de celălalt

vom pune între noi cerul cu întrebări

partea mea va fi cât toate zilele

partea ta cât toate nopţile

la fiecare capăt

un anotimp diferit

şi fiecare îl va străbate pe jos

eu voi zidi o casă după soare

tu-ţi vei echi

Ninge!

Un fulg de nea poposeşte în palmă şi căldura inimii îl transformă în lacrimă. E un strop de iubire căzut din cer. O picătură din adâncul sufletului curat care a dăruit tot ce a avut mai bun de la Dumnezeu. Fulgii de zăpadă se hârjonesc liberi ş

M-am rupt de tine

asemeni zilei de azi faţă de cea de ieri,

ca prezentul de amintiri

căruia i-a trebuit un foarfece ascuţit

pentru ca suferinţa să nu dureze mult.

                ***

Aveam de toate: cerul,

Iubite,

Atât de mult mă gândesc la tine

încât visele au acoperit cerul

şi a-nceput repede să plouă

cu dorinţi neimplinite

              ***

Viaţa e atât de tristă fătă tine

încât m-aş face o picătură de ploaie

ca să-ţi sărut buzele

şi, poate, sărutarea ploii

                                 V I S                           

Te-am visat:

mi-ai întins o faţă străină

şi parcă mi-ai spus: „Sărută-mă!”.

Înfricoşată,

am vrut să fug de ochii tăi

invalizi de dragoste,

dar TOAMNA m-a oprit şi mi-a spus:

„Pe aici e interz

Un zâmbet de week-end.

Când îngâmfarea ține loc de minte,

– Te ia gura, mai-nainte,

Într-o beție de cuvinte –

Să nu-ți treci pe dinainte!

Plutești, superior, în înalte sfere,

În lumea plină de mistere

Și ne oblojești cu o protectoare mângâiere,

Ce curge di

Obsesive ritmuri de iubiri desarte

Fac sa mai existe inimile moarte

Ce-au ramas in urma dragostei ucise!

Mai respir parfumul ultimelor vise

Inca nevisate, intr-un vag tarziu.

Existam, in umbra marelui sicriu

Care este lumea! Se mai nasc sperante,

Suferim de

Ce tare doare dorul

cu cruzime te-apasă

cănd iubita ţi-e departe

sufletul- i  extrem de trist

eşti fulgerat de gânduri

ai vrea să zbori în spaţiul infinit

În lumea vechilor mistere,

grădina florilor multicolore

alegoria virtuţilor divine

în templul destinat