Prinse în lupta de-a sări peste obstacol
Ca o gheaţă care arde ca şi focul sub patine
O să fi în viaţa asta, cea brodită de oracol.
O iubire milostivă din a timpului poruncă
Care nu mai prihăneşte, a le si
O linişte durută, o contopire-n deziluzie
cohorte de lăcuste vin în livezile cu meri
în migraţia femeilor spre alte ţinuturi
cu ramuri de măslin.
Ne-nţelese semne fură căldura
pruncii rămân singuri în bătaia vântului
cu plânsete ucigaşe pe acoperişul
Toate se duc în ţărâna din mirişti
Să simtă urma de ţăran pe glie
Împovărat de gânduri şi restrişti
Despovărat în cântec de ciocârlie
Toate-s ca o cămaşă de piele
Să-mi soarbă sudoarea din spate
Să-mi ardă lumina din stele
Pe râuri cu albii în stâncă
Am plecat din anotimpul umed
să decupez o poartă prin întuneric
pornit să te caut cu picioarele goale
prin locuri cu flori mirosind a fete mari
îmbrăcate-n rochii curate miruite-n tămâie
când se retrag în seminţele din care au provenit.
Păsări nevăzut
Înălţăm în vazduh zmeul, vântu-i frânge zborul
cu o linişte smulsă copilăriei,
sub aripi se nasc aşteptări prin care se ridică
visele clădite pe aer.
Speranţele învinse ne împing în focul căutării
nu se pot stinge cu apele ploilor
spargi tiparul cuvin
Nu mă mai apasă greutatea gândului tău
Remuşcări nu mai am,
Mâinile-mi sunt libere de sarcini
Pot să incomodez cu ele pe oricine
Fără să-şi facă iluzii.
Hulubii mi se aşează pe umeri
De bucurie,
Câmpiile mele sunt invadate de sturzi
Peste mantaua galbe
M-a căutat femeia de ploaie
Ochii mei au cazut în mâinile ei
Şi i-a mângâiat
A plecat îmbujorată de plăcere
Nu mai văzusem femei de ploaie
Şi vroia să facă dragoste
Aşa printre picături blonde
Ca nişte petale de trandafiri.
Nu ştiu dacă femeia de plo
am pus o avalanşă de ploi
să-mi spele rufele pe sârmă
le-am lăsat apoi să se usuce
o săptămână
apoi le-am strâns
mirat de miros
le-am aruncat în dulap
plictisit de singurătate
am decis să-mi omor ziua
spre seară ţipete în vecini
din cauza obsesiilor
când te caut nu te găsesc
când eşti acasă nu ştiu să te caut
şi alerg de nebun pe drumuri
iau gândurile cu mine şi mă învălui
în praful gros care se ridică la o simplă adiere de vânt
ochii, nasul, gura simt o arsură
mă târăsc cu durerea-n oase
într-o
Zilele mele împreună cu ale tale
aruncate pe funia de uscat rufe
aşteaptă flămânde soarele
în ele-mi încarc norocul în carul cu fân
şi pornesc pe drumul toamnei
să-mi aştern nopţile în mirosul proaspăt
şi să-mi oblojesc trupul cu apa lui
de toate răce
gândul femeii se realizase
dincolo de pragul închipuirii
căutarile lungi pline de întâmplări
îşi găsiră la vremea coacerii
bărbatul potrivit să-i poarte sâmbetele
care-i brăzdase trupul
de trei ori în caţiva ani
împlinindu-se pe sine
timpul a trecut,
Se tot întinde oceanul între noi
Şi tot mai multe ape prind al umple,
De parcă cerul s-a prăbuşit cu ploi
În toamna ce m-apasă dinspre tâmple.
De atâta vârstă înflorind aştept
Minunea ta să îmi destrame visul,
Că îmi înverzise ram de mirt în piept
Pre
Sunt dus din lume către lume
Cu o ninsoare prinsă-n zăpezi
Cum râu’-şi are umerii în spume
Cum te iubesc şi nu mă crezi.
Iau cercul lumii şi-l rotesc pe drum
Mai spre câmpii silvane şi-n oraşe
Cum laşi sub nasul morţii fum
Strivind în gând idei sinuci
Credinţei rotunde neîncăpută-n lut
Floarea soarelui, sărută faţa pâinii.
Împrăştiat fie-i gustul peste tăcerea casei
Soarele furat să-i fie pus în ochii miresei,
Spre bucuria fiilor şi a limbii nostre poftă.
Aşezaţi pe faţa de iarbă a ţării
Popas la u
Dacă vei auzi iarba,
să-mi pui in chimir o sămânţă de gând
şi-n traistă dor, în loc de merinde,
cine ştie, dacă pe drumul străin
vor mai înflori vise
cu rod.
Şi cine ştie,
dacă fântânile vor sta în cumpănă
şi nu vor fi secate de dor,
altfel, voi ador
Trecuse noaptea, umbră peste ape,
Şi trestii lungi ar fi ţinut în mână
Un timp egal cât irişii sub pleoape
Au adormit pe ghizdul la fântână.
Nu ştie timpul câtă dezlegare
În ierburi dus să se îmbrace mire,
A risipit prin spaţiu-n alergare
Să-i fie lum
În vise
petale albe
se scuturau pe cărare,
şi-şi tremurau pe rând
frunzele,
plopii batrâni.
Sunet de viori
îmi înflorea în auz
melodii uitate
în tăcerea cuvintelor
abandonate,
striveam fugar
un gând,
căutarea mă instiga
la violenţă
în gesturi
şi-mi ba
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!