Mi-a trebuit o viață să înțeleg suferința unei păsări
cu aripile frânte,
crezusem că era o suferință ca toate altele,
nimeni nu moare suferind din prea multă dragoste
sau din prea puțină,
dimpotrivă,
suferința te întărește,
o pasăre însă nu se poate împă

Despre IUBIRE s-au scris multe, se scriu şi se va scrie în continuare, până la sfârşitul vieţii pe Pământ. Tot ce voi scrie acum, vor fi doar păreri personale, deşi nu sunt sigură că acestea
vor părea cititorilor mei, şi originale. Nu ai cum să minţi

se "mișcă" Timpul... fără să mă-ntrebe
care mi-i rostul pe acest Pământ
El n-are stare... deci nu vede
cum sunt "bătut" de un sălbatec vânt
mă pierd în strigătul viziunii absolute
ce are iz de stare solitară
purtând pe buze numele

nu știu cum de am fost făcut
un purice experimental
un fel de mecanism
care poate să sară
spre lumea literară.

trag pârțuri
cănd sar din șanț în șanț
făcand punți de jeturi
pe care unii
le numesc acareturi
cu efect pur teatral.

îmi joc bine

Strigăt... bate vântul
ador mișcarea
pentru că sunt
zbor între cer și pământ
cu viziuni de clipe poetice
cântec.

Sunt poetul imaginilor spontane
scara sufletului
înaltă cuvintele... metafore
aripile mele sunt prinse de ele.

Nu

Regele Carol al II-lea - amoruri scandaloase, corupție și crime

(postarea precedentă)

Carol al II-lea

            Moto 1: „Cine iartă unuia vina, dă îndemn multora.” aforism de Publilius Syrus din Sentinţe

            Moto 2: „Mă iubește femeile” Măr

din a nopților splendoare
eu culeg mănunchi de stele
flori numite Spațiale
ce le strâng în buchețele
și le leg cu-a-mea speranță
că vei fi iubita mea
nu oricum... ci-ntreaga viață
cu tot ce va mai urma
flori udate cu pasiune
și cu tot ce îmi doresc
pentru tine

N-am văzut niciodată cerul mai cătrănit ca astăzi
s-a răstit de dimineață la norii negri de ploaie
și le-a spus să plângă mărunt peste Pământ
cu multă economie de lacrimi
nu se mai putea cu planetele și cu stelele astea,
atârnate de el,
într-o zi o să p

        (postarea precedentă)

        Regina Maria - amoruri scandaloase și copii „din flori”

        Moto: „Copii din flori: Deşi aud că, uneori,/ Unii copii se nasc din flori,/ Nu mi-a fost dat, măcar odată,/ Să văd o floare-nsărcinată!” (epigramă d

Dinafară toate casele par la fel,
aceleași ferestre cu vedere spre stradă,
aceleași uși mohorâte din lemn,
aceleași culori pe fațade și ziduri,
abia după ce intri descoperi că te-ai înșelat,
casa ta, de exemplu, avea suflet,
luase o mare parte din su

De când Desire dispăruse de pe plajă, Nicola și Marco, nu-și mai găseau liniștea. Căutaseră cu meticulozitate pe la restaurantele învecinate, inspectaseră plajele învecinate, bărcile parcate pe țărm nesupravegheate, însă nu găsiră nici urmă de Desire

Ne pierdem printre valurile mari,

Un pescăruș țipă, apune soarele,

Trec prea repede dragul meu zilele,

Suntem îndrăgostiți, mereu solitari.

Noaptea începe să-și întindă umbrele,

Tu fericit dintre valuri înspumate apari,

Au ajuns la malul mării câțiva pesc

în zori m-am trezit cu tot cerul albastru peste mine
cu Soarele sprijinit de-o tâmplă, iar Luna de cealaltă,
mă învăluiseră toate constelațiile despre care-mi povestise bunicul
cu o seară-nainte,
Carul Mare tras de cei doi boi speriați din cauza unui

Trăiesc multe clipe pline de culoare,

într - o toamnă minunată îmi dăruiai o floare

Chiar dacă Soarele vrea acum să doarmă,

îmi place peisajul plin de jar într-o toamnă.

Am adunat în suflet  clipe de chihlimbar,

mi-aș dori să dorm în al iubirii noastre ie

Nu găsești pacea din suflet
dacă stai la colț de stradă
și îți etalezi averea
ca vecinul să ți-o vadă.
Nici dacă te crezi vreun rege
peste tot și peste toate
nu e nimeni să-ți dezlege
drumul către libertate.
Sufletul capătă tihnă
doar atunci când înț

Într-o lume a femeilor ar fi imposibil să trăiești...
singura formă de guvernare ar fi dictatura,
prima lege aprobată într-un parlament al femeilor
ar fi castrarea fizică a bărbaților
(vinovați pentru cele trei milenii de patriarhism!),
abrogarea egalit

Toamna asta bate tare iar vântul,

Începe a ploaie peste tot să miroasă,

Mai stau câteva clipe acum pe terasă,

Pe mine mă poată departe gândul.

Nu mă găsește toamna asta acasă,

Pădurea schimbă repede veșmântul,

Culori frumoase acoperă pământul,

Scriu pe cât

Soțul meu m-a luat din dragoste,
mă iubește
(sau așa cred!)
îmi prescrie medicamentele antidepresive
răsfoindu-și toate cărțile și tratatele de psihiatrie,
chibzuind ore întregi,
iar tratamentul prescris îmi face bine,
încetul cu încetul dispar monștrii,