Blog

Să ne ascundem sub o frunză de toamnă

anotimpul pedepselor

 să nu ne afle

vom răsări cu trupuri primenite

 într-o cascadă de iarbă și iubire

Oh, cât de albastru e sufletul

când ceața-n privire se lasă

Mâine, ce va fi mâine

coboare pustiul să ne locuiască

ce

Iar adorm de dimineaţă,
Cum o fac de obicei;
Aşa îmi bat joc de viaţă...
Clar, am prea multi piticei

Câteodată beau un şpriţ,
Mintea-mi fuge peste tot;
Este ca un fel de riţ...
Mă comport că un

Cineva îmi spunea că viața mea depinde de astre,
de constelațiile Sistemului nostru Solar,
de trecerea Soarelui în traiectoria sa ecliptică
peste cele douăsprezece câmpuri energetice al Cosmosului,
denumite zodii,
că ziua în care te naști se va afla sub

Am fost odată
un nor viu de pulbere de stele
și pribegeam
fără vreo țintă
dus de vântul dorințelor
pe centura căii lactee
gustam senzații inedite
mă distram
poposeam incognito
în bristourile de graniță
pe orbitele planetelor
jucam câte o partidă de

                                Motto: „Iubita mea, să ne-aruncăm în mare,

                                             Împleticiţi în sare şi guvizi,

                                             Să fie marea templul nunţii noastre,

Încă mai simt umezeala londoneză în oase,
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a rămas undeva în urmă
cu miriapodele și coleoperele lui dizgrațioase
mișunând peste tot,
cu miliardele lui de melci mucilaginoși, păianjeni vampiri și larve,

Toamnă aurie,

oile trec la iernat,

simt miros de nuci

Te vreau atunci când ziua
se sărută cu noaptea şi se-mbrăţişează
la locul obişnuit din fiecare zi
de când s-au născut şi s-au iubit
ca două surori bune ce erau
dar fiindcă amândouă s-au îndrăgostit
de acelaşi Soare şi s-au
certat şi s-au urât degeaba pentr

Bătrânul pictor nu-și luase cu el toate culorile,
alesese din cutie doar galbenul, verdele, albastru, maroul și negru,
nici nu-i trebuiau mai multe,
ce să faci cu albul, cu roșul, cu alte nuanțe calde, descălecate din primele,
într-un tablou posomorât

Vară, unde ești acum,

Mă întorc la tine oricum,

Cântecul tău îl știu bine,

Timpul peste noi zboară,

O altă toamnă iar vine,

Amurgul încet coboară.

Vara fuge mai departe,

Încărcată de multe șoapte,

Vrei să fugi, a câta oară?

Sunt fericită numai cu tine,

Triste

GOLICIUNEA CHEMĂRILOR

Gândul și-a agățat jupoanele
în ciulinii Bărăganului,
iar prin pământul cuvintelor,
cândva sfințit, se zvârcolesc
chemările rămase cu umerii goi.
Brațele nopții întorc clepsidra
și din nisipul vânturat de amintire,
se rostogolesc

Toamnă rece și ploioasă,
De ce mi te dai sfioasă?
Parcă n-ai fi tu de vină,
Verdele îl faci rugină

Noaptea ești rece ca gheața,
Până vine dimineața;
Ziua, te-ncălzești ușor...
Eu te privesc din pridvor

Privesc păsări, fug de tine,
Mi-e, însă, îmi convi

Cartea Revoluției Deschise

O lume deschisă, o lume în care datele și informația sunt deschise și libere pentru noi toți

Revoluția digitală ne va da „dictaturi digitale” sau „democrații digitale”? Uitați tot ce credeți că știți despre epoca digitală.

Mi se ascunde toamna printre gene,

Strugurii negri sunt colorați de soare,

Poartă în ei stropi, dintr-o dulce licoare,

Toamna adună mai multe refrene.

Prin bruma dimineții răsare o floare,

Desenează o rază mai multe desene,

Astăzi culeg din grădină un pep

Sunt clipe când crezi că viața ta nu are nicio valoare,
dacă ai scoate-o la vânzare pe internet
sau la o casă de licitații,
n-ar licita nimeni.
- Eu aș zice să încerci, mai degrabă, la pocher
sau la ruletă, își dă cu părerea un mucalit,
care asistase ab

S-au dus zilele de vară, 
altele vin pe furiș
ascunzând în luminiș 
a copacilor povară.
Toamna-ncepe să mă doară... 
Stă pitită-ntr-un tufiș,
dar se pune curmeziș 
frunza cu sclipiri de ceară.
S-au dus zilele de vară... 
Norii-s triști, soarele-i pal
și pe coa

Întâlnirea amânată

Aproape-n fiecare seară
tot lângea pe prisp-afară,
cu coatele pe pridvor
de al fiului său dor.

A avut de mic în gând,
fiind sărac, mereu flămând,
să își părăsescă Țara,
să lase-n urmă povara.

A ajuns printre străini
în inimă doar cu s

Vânzătorul de bonsai răgușise strigând

și făcând plecăciuni scurte:

- Bonsai ,bonsai  la alegere,

avem smochini plângători,

arbori umbrelă și arbori de ceai,

uite, acesta e micuțul arbore de cafea,

și acesta e un jasminium primulinum, adică o iasomie,

avem

Ce frumos e atunci când porți în suflet toate anotimpurile. Poate unul este câteodată mai trist, poate altul este mai vesel. Nu contează, fiecare anotimp învie și moare printre frunzele unui copac. Primăvara mă invită la o mică curățenie în casa sufl