Blog

PLÂNGEAU ÎN NOI COPACII FĂRĂ GLAS

(Corneliu Neagu, 22.05.2019)

Revăd potecile ce ne-au lăsat
să răscolim pădurea minunată
ducând parfumul tău de neuitat
peste iluzii ce mureau deodată.

În urma pașilor care-au rămas
doar amintiri la un sfârșit de vară,

 stoarce-mă 
 așa cum storci 
 o rufă spălată
 pănă când felul 
 mi se subțiază -
 atât cât să fiu
 cel dorit...
 
 stoarce-mă
 ca să slăbesc
 fără să mă întrebi 
 suplimentare cuvinte -
 răsuceste-mă
 cât să nu mă jelesc
 de necazuri ce

dialogul dintre mine și femeia din Sao Tome și Principe

se rupe ca o bucată de sârmă ghimpată

se aud „machetele” din oțel rece în tulpinile trestiei de zahăr

foșnetul pădurilor tropicale și a nisipurilor albe

pierdut în ecourile vulcanilor adormiți

care n

 deschide poarta sufletului tău
 atât cât la-nceput e necesar -
 încerc să intru fără nici o grabă
 spre lumea unui vis sentimental... 
  
 pășesc pe-o anumită stradă
 și-ți simt prezența unică în jur -
 ca pe-o viziune a iubirii care
 doresc î

E dimineața când trandafirii înfloresc
o caldă strălucire a soarelui de Mai
ascult suave șoapte 
din trecerea timpului
priviri senine mă înconjoară, 
sub un colț de cer
clipe din simfonia iubirii ... 
o lacrimă mai curge, pe chipul meu
cuvinte stinse-n uitar

În mod paradoxal, cu cât suntem mai informaţi, cu atât suntem mai uşor de manipulat. Este o realitate crudă a vremurilor în care trăim şi trebuie să acceptaţi ideea, fie că vă place, fie că nu.
Dar să analizăm puţin aspectul problemei, pornind de la

n-ai cum să nu vorbești despre acel echilibru fragil

la limită

al omului care merge cu tălpile goale pe cioburi de sticlă

artistul din mine ar putea reprezenta această imagine izbitoare

 într-un tablou suprarealist cu accente pe culoarea verde a sângelui

Peste capetele noastre înfierbântate
un băieţel de bronz face pipi E noap
te şi prin lunetă admir Bătălia de la
Waterloo De pe lună istoria-i ca o
apă trecut prezent şi viitor simple
valuri Autre chose Je perds mon
temps tu perds ton temps
Tout le monde y g

 în tihna clipei, brațele adunate,

frunzișul ascunde umbra amurgului,

în seri de vară sărutări fierbinți,

boarea mângâie înaltul cerului.

în moliciunea vremii gânduri adormite,

de geam se agață trandafirii indiscreți.

în tihna clipei, brațele adunate,

îmi

o vreme te-am tot căutat prin ganguri

mi-am zgârâiat retina de întuneric

am inhalat mirosul  neplăcut al țigărilor de contrabandă

Cernobîl

și al prostituatelor îndopate cu hot dog și maioneză stricată

din rulotele de pe margini

întrebam drogații apatici da

            (postarea precedentă – AICI sau AICI)

            Dor

            Moto: „Valul este dorul mării de a săruta țărmul.” (Lucian Blaga)

            Unii spun că „dor” nu există în alte limbi. Vom vedea! Există 44 de definiții ale

EPITAF FĂRĂ CUVINTE
(Corneliu Neagu, 18.05.2019)

V-am explicat cândva, distinsă doamnă,
că nu sunt eu acela care plânge
cu lacrimile ploilor de toamnă
căzând în suflete cu stropi de sânge.
Nici cel dojenitor certând copacii
că în răzoarele de lângă st

toată ziua se învârtise în jurul grădinii cu meri înfloriți

e fratele meu vitreg. mâine face o sută de ani

și e mai mic decât mine

nu știu cum s-a întâmplat

el s-a născut când eu împlinisem douăzeci de ani

iar de atunci n-a părăsit niciodată Pământul

eu m

Asmut întrebarea ce n-are răspuns.
Și hărțui urcarea ce-i doar numai dus.
Și caut pricină că timpul, vai!... trece.
Și sudui întruna, desfac firu-n zece,

Turbată alerg, scârbită-s de zgomot.
De-ar fi doar o toană, dar asta nu-i tot.
Și plâng și mă zbat și-

DORURI PROHIBITE

Pe frânghii de lumină 
Luna pendulează frenetic,
își vântură razele
peste întunericul sălbatic;
cenușa gândurilor arse 
coboară, prin porii tristeții,
până în colțul genelor
sufocându-mi privirea.

Zarea se preschimbă-n 
negru deșert, peste car

iubire pe distanţe lungi

cum aştepţi

ani şi ani

un posibil suflet mat

dar nu ai temeri

pentru tine

deschid poarta mea

şi tu doreşti să fii aici

dar tu

trăiești într-un alt statut

este un fel de dragoste

care este rară

şi împărtășită de foarte puține ori

dragost

 
 doresc să-ți spun
 că palmele mele
 sunt metafore tăcute
 alunecând pe Univers 
 de trup dorit -
 că tu ești cea care-mi arată
 secretul zborului spre infinit...
 
 doresc să-ți spun
 că a ta  față e lumina pură
 ce mă-nconjoară zi de zi

ÎN INIMI DE PĂDURI ÎNLĂCRIMATE
(Corneliu Neagu, 17.05.2019)

Vă rog acum să nu mă întrebați
de unde știu poveștile uitate
pe crengile de arbori retezați
în inimi de păduri înlăcrimate!...

Pe înserate încă se mai zbat
să-și caute copacul care moare
la ma