Stau şi mă gândesc la poezie
s-au înmulţit stropitorile
de fel şi fel de cuvinte
care mai de care mai sofisticate
compuse din figuri de stil şi metafore împăunate
cu încărcătură să blocheze minţile unor
cititori dornici de-a prinde din zbor
harul de-a scri

La Editura AGIR București a apărut în 2018 lucrarea „Personalități ale științei și tehnicii militare românești. Monografie vol.I (1918-2018)”, sub coordonarea prof. univ. dr. ing. Russu Marius-Alexandru. Colectivul redactării monografiei este format

Am dăruit stihului meu

veşmânt de-argint şi ode.

Iartă-mă, tu, care ştii

a ierta!

Nădejdea e-n linia zborului tău,

cuvânt pământesc,

desprins ca un fulg

din comoara mea de gânduri.

*

Cum aş putea să trec nepăsător

pe lângă explozia ta de lumină,

venită din stră

Trebuie să filtrăm iarba de-acasă

Și să plivim buruienile din ea.

Mesajul anterior mă cam apasă,

Însă posed oare capacitatea

De a schimba ceva, doar fiindcă-mi pasă?

Să anihilăm ura ca pe-o surcea!

Trebuie să filtrăm iarba de-acasă

Și să plivim buruienile

 verbul „a fi” e aproape identic cu verbul „ a merge”

doar mergând poți să zici că exiști

(să aduni la un loc „a fi” cu „a merge”! )

strivit între ele substantivul comun „lume”

(suma tuturor „celor ce sunt”, indiferent de felul cum sunt!),

dă sens substan

Există

 o clipă care mă pândește

cântărindu-mi destinul,

creierul

 inima dezgolite de iluzii

să le întoarcă în piatră

și dacă,  mai rămâne ceva,

quantum satis,

până când cocoșii unui alt răsărit

desferecă obloane

și toți morții refugiați în mine

 încetează să

   măceșe coapte -

lumina din tufișuri

   aprinsă toamna

Jocuri de cuvinte – de la gură la muie

(pamflet)

(postarea precedentă)

De la gură la muie

Moto: „ Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet.” Fănuș Neagu

        Citiți AICI, deoarece Cronopedia mi-a refuzat

După ani am căutat

Locul tainic de la râu,

Lângă micul lan de grâu,

Unde-ntâi ne-am sărutat.

Amintiri de neuitat,

Nu poți să le ții în frâu…

După ani am căutat

Locul tainic de la râu.

Totul am găsit schimbat,

Adia un vânt molâu,

Iarba-naltă pân’ la brâu

În z

Așează-te frunză

pe umărul golaș al toamnei

până când

secunda înserării îți va face loc

în dulcea casă a nemuririi.

Trezește-te piatră

și lasă-n urmă

visul întunecat al pantofului cu potcoave ruginite.

Pășește spre niciunde

și ignoră

ferestrele de la subsolul

În vers eu îți scriu,

Suntem două jumătăți,

Te iubesc, îți spun.

Câteva lacrimi cad acum pe iarbă,

Toamna acoperă cu frunze pădurea,

Plouă, se întunecă repede și zarea.

Altele se unesc într-o mică salbă.

Ochii obosiți își schimb și ei culoarea,

Peste zi vremea repede se schimbă,

Amintiri păstrez în a sufletului tolbă.

S

Când pe călcâiul toamnei ponosite,

Frunza-și donează ultima suflare,

Livada noastră-i plină de ispite.

Sub mărul trist dorm vreo trei exemplare

De fructe zgribulite și ridate,

Cele din pom așteapt-o... tabulare.

Un vânt rebel, cu șoapte degradate,

Face pr

RONDEL ÎN PRAG

Mama a ieșit în prag

Să mă soarbă din priviri,

Revedea copilul drag

Ce s-a -ntors din rătăciri.

E căzută-n amintiri

Ce în vise o atrag.

Mama a ieșit în prag

Să mă soarbă din priviri.

Din al anilor șirag

A făcut mărturisiri,

Cum îmi da doar cea

Pe același drum,

Printre salcâmi de mână,

Și un cald sărut.

Când drumul meu spre fericire
este prea scurt sau prea pietros
văd clipele... O ispitire
mă împresoară dureros.
Când drumul meu spre fericire
are doar gropi și e pustiu
îmi amintesc acea trăire
care mă face să mai scriu.
Când drumul meu spre fericire
trece pe

Adieri calde de toamnă în septembrie,

Covor mare plin de frunze mai  ruginite,

Toamna așează pe cap căciula brumărie,

Vin peste noi ploile toamnei reci, cernite,

Privesc pe cer, pleacă păsările călătoare,

Triste sunt toate crizantemele, de frig rănite.

M

când teii se întomnau

Toamna vine un fel de tristețe,

Un gol străbătut de dorințe imprecise,

Un fel de cădere a gândurilor în gol,

Alunecare din idee-n lucruri,

Cerul se scutură de frunze, de lacrimi,

Luna cade în haos baletând printre stele,

Se așează pe

Îmi plimb bocancul prin porțelan;

Gândul, puțin șifonat, zbiară.

Mai tai puțin acum din elan

Alung rapid clipa amară.

Să mă prefac să sunt un golan?

În existența mea sumară

Îmi plimb bocancul prin porțelan;

Gândul, puțin șifonat, zbiară.

Nu vreau să mai gâ

Bob de grâu cuprins în spic
Pe un pai crescut în lan
Nu te lupți cu vremea-n van,
Ci te porți după tipic.