Blog

          (postarea precedentă)

          Interviu

          Acordat Sabinei Laiber

https://anonimsaucelebru.blogspot.com/2019/05/nitu-constantin-modelator-de-suflete.html

          DESPRE CÂŢIVA ARTIŞTI ROMÂNI... ANONIMI...

          „Mi-am dorit foarte

Când ai să mă dezvelești cu privirea
sub carnea mea
o să-mi rămână la orizontală coloana
catargul pietrificat cu inele unul lângă altul
după care se va înșuruba rădăcina de pir
o să te cert
că m-ai pierdut din ochi
și nu mi-ai răsădit în inimă un fir de t

 









 mă gândesc la felul
 de a fi un alt fel -
 la mansarda minții mele
 furtuna trece printr-o
 „accidentală” gaură
 căci vrea
 oare ce vrea ?
 
 hai sictir !
 îi spun furtunii -
 îmi beau 
 cafeaua de dimineată
 și nu vreau să fiu

Boarea dimineții murmură pe țărm,

în jurul grămezilor de alge,

Valul înspumat scoici  culege,

pe fruntea noastră razele dorm.

Mireasma se ascunde în zori de vară,

valul atinge  curios frunțile sărate,

Mă privești  în ochi fără cuvinte,

printre raze un nor s

Cuvinte nerostite,
Oftează-n amintire
Cu lacrimi nesfârșite,
Dar tu nu vezi iubire

Că-n geamăt de durere,
Rana iubirii țipă,
De când mi-ai dat tăcere,
Plecând în mare pripă.

Și dorul mă petrece,
Și-aș vrea să-l dau deoparte,
Dar el nu vrea să plece

          Prezentare a cărții

„Servicii bazate pe localizare”,

scrisă de gl. bg. (r.) prof. univ, dr. ing. Nițu Constantin (Universitatea din București) și Șef lucrări dr. ing. Slave Camelia (USAMV, București)

2019

Editura Total Publishing, București

Cope

Primăvară, unde ești
( pentru copii )

Primăvară, unde ești?
Te-ai ascuns printre povești?!
Dau glas poeziilor
Să te-arăt copiilor.

Morții

au uitat că sunt îngropați.

Trăiesc toți în mine.

Îmi cercetează creierul ca niște telescoape.

 fiecare cu o mască pe în mâini

să o recunosc.

Deși  sunt atât de morți

încât nu-i  pot distinge.

îmi  povestesc viața

care este și a lor

fără să dezvăluie

cea

Între zâmbet și lacrimă

dorul caută cărarea

spre dimineața dintre noi

frânturi de gânduri împletite-n speranțe

din gingășia primăverii

renașterea mugurilor

pe crengile din pomul vieții

sub mângierile de vânturi

lacrimi rămase

din visele în care așteptăm

îmbră

          (postarea precedentă)

          Cuvântul trib în mai multe limbi și origine

          Moto: „Individul a dus mereu o luptă pentru a nu fi copleşit de către trib.” (Friedrich Nietzsche)

          În limba română „trib” provine din latinul

Îngemănează clipa asfințitul
Și răsăritul pe altar de dor
Privind spre începutul și sfârșitul
Romanțelor cu iz de ' Te ador'.

Se scaldă inserarea în regrete
Și dimineți se sting cu un fior
Ivit din amintirile secrete,
Ca un sărut trecut printr-un fuio

ecoul  trecerii timpului

ricoșează asimetric din oameni  în lucruri

și invers

în funcție de distanță

nimeni nu scapă

e ca un pumn de boxer învelit într-o mănușă de mătase

în plex

sau ca un pas apăsat peste inimă

în fiecare clipă auzi câte un vaier ricoșat

din

 
  
  
  
  
  
  IMAGINE... INTERNET

 din cercuri de lumină 
 intrate-n sufletu-mi "pribeag"-
 răzbat afară ca pricină
 idei de vers cu unic rang...
 
 doar melodii descătușate
 din oful tainic al iubirii -
 care dorește-ntietate
 ca parte sp

Un călător prin viaţă
unul ca mine sau ca tine
a obosit într-o zi de primăvară
dar nu de mult mers pe jos
- şi dacă l-ar fi obosit mersul
gândurile şi amintirile-i
furaseră oboseala fizică şi-o
agăţaseră de soare şi cer.

A văzut la un moment dat
o salcie înmu

Coboară noaptea, cerul scânteiază,

Roua cerului peste pământ se așează,

Luceafărul vestește o noapte senină,

În ochii tăi strălucește lumina lină.

Ascultăm freamătul frunzei, cântă,

Numai vântul în pădure se frământă,

Îmbracă Luna cu raze bezna nopții,

Sim

                                        ****

ș-avea cosițe din fire de nisip

toți ne uitam la ea cum curge

și parcă semăna cu timpul care trece

dar avea fețe diferite pentru fiecare faptă a zilei

ecouri se auzeau până și în noapte

sirene clopote nasc sune

EU... ÎNTR-UN LOC DE „ADÂNCĂ”   MEDITAȚIE POETICĂ

 Stăteam 
 pe cerul tălpilor tale
 fără teamă de a fi strivit
 de o greșită mișcare
 ce mi-ar fi parvenit.
 
 rațiunea mea
 intrată
 într-o crevasă de timp
 îmi spunea
 îmi spunea
 să sărut

Când văd cuptorul nelipit și vatra goală
îmi amintesc de pâinea aburindă
și de lopata mare care-ajungea la grindă.
O văd pe mama cu o pâine-n poală.
E doar un vis...Îmi mirosea pruncia
a pâine-nmiresmată, plăcinte și colaci.
Credeam că așa este făcut

                                     Anei

Dintre visele frumoase care le aveam odată,
Am rămas doar cu nopți albe... n-am crezut-o niciodată!
Palid, la umbra ferestrei, o aștept iar să apară,
Chiar și vântul o așteaptă printre plete să-i dispară

Nu mai

Iubirea, flacără albastră,
Mi-a poposit azi la fereastră,
O clipă i-am ascultat glas,
Dar cât de scurt i-a fost popas...

Se pare că şi-a luat avânt
Şi dusă de-al valului vânt
Plecată-i din fereastra mea,
Zadar de-acum voi aştepta

O nouă zi şi înc-o zi,