Blog

mătușa mea Dominique din copilărie

umbla cât era ziua de mare

îmbrăcată într-o rochie albă

cu dantele și strasuri

 la fel de tânără ca acum douăzeci-treizeci de ani

când plecase de nebună în Franța

și când își schimbase numele de fată

în Corbiau

după soț

apoi

 tu ești și vei rămâne a mea iubire
 chiar dacă-i doar o glumă jocul tău -
 din cochilia melcului, gândesc la tine
 căci fără tine-mi este astăzi greu...
 
 te-am ridicat pe culmi de gând nemuritor
 zidind speranțe nevăzute de che

Dacă nu ar fi trăire 
lumea nu ar exista,
nu s-ar ști de înflorire, 
nici de nori, dar nici de stea.
Dacă nu ar fi durere
n-am avea nici bucurii,
n-am ști că tristețea piere
doar prin verbul a iubi.
Dacă nu ar fi trăire
ochi n-am înălța spre cer,
n-ar avea nic

 Pictura pe sticlă – o tehnică milenară

    Nu vom ști niciodată în mod cert momentul în care sticla - splendida materie translucidă creată de spiritul inventiv al omului, născut în Orientul Apropiat și deja cunoscută, cu 2500 de ani înainte de epoca

                   - 3 -

                   Anei

Îți scriu și-acest poem în van?
Destinul mi-e din nou avan?
Mă-ntreb: În câte veșnicii,
Voi mai rămâne-n pustnicii?

De-aș șți că va mai exista
O dragoste ce-ar rezista,
Eternitatea-ar fi

Vă surâde libertatea câştigată? Astăzi cnut
Aprig biciuie spinare ca să vă trimită-n lut;
Sunteţi mici sau sunteţi mari, nu importă, ţara-i mică,
În van se zbate român abitir decât furnică;

Și vor fi imense biruri inventate din senin,
Căci e mare b

Rămas bun
de Gabriela Mimi Boroianu
29.04.2019

Prin urbea noastră veche și beteagă
Cântând o doină-n frunza de salcâm
Aprilie cu zilele-n desagă
Își bate pașii triști pe caldarâm...

Și-au înflorit de rămas bun salcâmii
Cu bucuria altui început
În aluatul de

Împart bucuria cu voi, dragii mei prieteni!
Mulțumiri nesfârșite celor care au făcut posibil totul; Sindicatului Cultural al Albaniei din România și Consiliului Directoral!
Mult succes în activitatea literară!

Nu te-am mai găsit.

Plecasei  odată cu păsările călătoare

adunate în cercuri concentrice

.

ascunsă undeva

la mijloc

printre sute de aripi și țipete

.

Frigul de afară îți aburise ferestrele casei

ofilise florile

în jurul trecutului tău se făcuse liniște

.

a fost

Pe harta amintirilor de timp ștearsă,

O roză înflorește liniștită pe tulpină,

De multe ori multe roze pe masă ,

Își pierde iar ziua astrul de lumină.

Stăm printre rozele amurgului înflorit,

Când lampa ne luminează plăpând,

Ne îmbată toate miresmele la asf

Dacă sufletul îți tace
pe cărarea dintre clipe
ai putea să îi dai pace
căci nu poate să mai țipe.
Dacă sufletul îți tace,
dar se-aude glasul tău,
printre pietre clipa zace
uitând bine, făcând rău.
Dacă sufletul adoarme,
se trezește mai apoi...
Se ridică fără a

În drumul de întoarcere acasă, Maurice opri în fața unui magazin ca să cumpere pâine. Rămas în mașină, Ițenco scoase din portofel fotografia cea veche, o rupse în bucăți mici și aruncă totul afară. Gestul său fu însoțit de expresia determinării cu ca

          (postarea precedentă)

          Iisus Hristos

          Moto 1: „Toate sunt cu fundu-n sus,/ În voi brusc, așa renaște,/ Dragostea pentru Iisus,/ Doar pe la Crăciun, la Paște...” (Nițu Constantin)

          Moto 2:„Religia este expresia unu

m-am bucurat de fiecare zi apărută în viața mea

încercam de fiecare dată sentimentul pe care-l ai când te întâlnești cu o femeie

rațiunea de a fi aduna cele mai frumoase flori ale dimineții

și le punea în glastră

fiecare zi cu florile ei minunate de colț

 pentru tine-s versurile mele
 ce-adună-n ele pumni de stele -
 pentru tine, dragul meu român
 am o credință... sunt om bun ! 
 
 pentru tine-l cânt pe Dumnezeu 
 Tatăl tău... cât și al meu -
 pentru tine, îl implor pios 
  să-te-ocrotea

”...Des yeux qui font baisser les miens
Un rire qui se perd sur sa bouche
Voilà le portrait sans retouches
De l'homme auquel j'appartiens...”

                                      Edith Piaf

.

nu am întrebat pe nimeni atunci

de ce toți bărbații îmbrăcați

Coboară lumina și spală păcat
căci noaptea cea neagră-i tăcută
și-un înger răstoarnă o piatră, mirat...
El vede că-n suflet e luptă.
Coboară lumina și spală dureri
că-n noapte Mesia învie.
E armă și pază, e leacul ce-l ceri,
e-n lume străjer și solie.
Coboar