**** și  ****

și dacă vei zice aceasta e ultima zi

și vei culege teiul   

deasupra  norilor vei ști că soarele e unde trebuie  

și plouă cu cenușă peste noi

și lampioane urcă spre nevoi

și eu

și tu

vom fi cuvinte într-o zi

ce se rostesc închizând

30 de ore la Cracovia

De la întoarcerea copiilor din vacanță, Ițenco a mai mers de trei ori pe propriile picioare – și ultima dată a fost la miezul nopții, când, în loc să ajungă la baie, urină pe un prelungitor electric din bucătărie. În ziua de 15 august, Darius, aflând

Mi-e frig până-n celule, în iarna asta mută,

În suflet, filigorii au îngheţat de mult,

Cotrobăie un crivăţ cu inimă de brută

În fiecare rană pe care o ascult.

Mi-e frig până la oase, în măduvă trosneşte,

Îşi sapă nevăzutul prin fibre trotuar,

Mă strânge-n

TRENUL
(Corneliu Neagu, 07.06.2019)

Cândva, demult, la început de vară,
tu te-ntorceai cu-n tren necunoscut…
Te așteptam, dar nu te-am revăzut,
căci trenu-acelea nu oprea în gară,
se îndrepta către un alt ținut.
Ploua și noaptea se lăsa afară,
iar e

Din bezna cea adâncă, ies duhurile rele,

Să pună stăpânire pe-ai noștri politruci –

Ne asupresc cu biruri din ce în ce mai grele

Iar țara-ncet și sigur au pus-o ”pe butuci”!

N-au nici o meserie – de-o au n-o stăpânesc,

Robi ai politichiii, prin care ”rod

Tăcerea unui câmp de maci se-ascunde

               În chipul ploii ruginite

Când lacrima se-ncurcă pe oriunde

               Și gândurile-s ofilite.

Nisipul, refugiat și singuratic,

               Adoarme în clepsidra rece,

Iar pasul timpului puțin tomna

Cap.3

Rezumat cap.2.

Același George Apostol, apare într-o ipostază romantică, spontană, cu domnișoara Minodora, gazda sa, iar, în oglindă, Agnes Mărgărit,respinge sfaturile mamei sale și insistențele fostului ei soț de a se împăca din nou, după ce fus

Prefața de Florentin Smarandache
Pr. univ. dr. University of New Mexico - USA

Trubadurul spațiului rural

Cu antologia – bilanț Trubadur la porțile neamului, Ion I. Părăianu revine în atenția publicului iubitor de poezie, încercând să ofere o imagine de

mi-ar fi plăcut să vină cineva cu mine până la gară

să mă întrebe dacă n-am uitat ceva

să-mi dea niște sfaturi

mă  gândeam în timp ce călcam fără nicio tragere de inimă

prin iarba pictată cu steluțe de rouă

și auzeam trilurile ciocârliei în mijlocului cer

Domnului profesor, dar nu cu dragoste

Îmi striveai furnicarul de vise din fiecare vacanța de vară.
Penița de aur din condei scuipa cu sânge numai note de doi; corpuri străine, se îndesau în rubrica mică, dreptunghiulară, ca ouăle de păduchi ciorchine s

   
 
 
 
 
 
 
 cu palme „tremurânde”
 simt viața ce-i pe rol
 și care-n taină-mi spune
 ca veșnic să te-ador 
 sunt un olar de "seamă" 
 ce simțuri plămădesc 
 doar pentru tine doamnă 
 motivul... te iubesc...
   
 cu palme  „tremurânde” 
 și

            (postarea precedentă)

            Moto: „Minciuni electorale - În prag de-alegeri ne vor da/ Sarmale, bere, mici, grătar,/ Iar după, ne mai dau ceva,/ De poţi jura că e muştar.” (Nicolae Bunduri – „Adevărul şi minciuna”, 2011

Expozitia Baruch Elron la muzeul Khan - Ashkelon

Cel mai vestic oraș al Israelului este frumosul Ashkelon aflat la circa 50 de km sud de Tel Aviv. Oraș de origine neolitică și antic port  la mare, a fost disputat extensiv de Egipteni, Canaaniti, Fili

ÎN IARBA DE PE RUNC
(Corneliu Neagu, 04.06.2019)

Priporul rămânea în urma noastră,
pădurea de stejarii se ridica pe deal,
iar vântul aduna frunzişu-n creastă
cu cântece plecate seara din caval.

Poteca strâmtă s-afunda deodată
în umbrele rămase-acolo pe

PARCUL REGĂSIT
(Corneliu Neagu, 05.06.2019)

Mă-mbată teii la-nceput de vară,
când trec din nou prin parcul regăsit,
iar rugii-n garduri dau pe dinafară
cu florile plutind spre asfințit.

Mai port în mine-aleile retrase
printre ciulini semeți care-au ro

cum îți spuneam
mai tot timpul îngerii mi-au râs în nas
au rânjit la mine neîncetat
ori s-au urinat din înaltul lor
peste ochii ce abia îi luminasem puțin
mai bine deschide-mi fereastra albă la cer
să-mi închipui că zbor
sau că plec acasă definitiv

alt

Se alintau pe covorul de iută al bunicii tălpile goale
călcâiul se îndesa în el, degetele mângâiau țolul moale
erau ca la ei acasă, de ce ar tresări…

nici în puf, nici pe mohair bunica nu mă culca
lăsa pisica să-mi lingă mâna până se sătura
eram eu ma