TIPSIA TOAMNEI

Toamna mi-a servit, pe o tipsie,
Un ceai... din cuvinte și culori,
Astfel, s-a asigurat că-n poezie
Toate frunzele vor ajunge flori.

Adulmec miresmele autumnale,
Ce-mi răscolesc întreaga ființă
Și iute ating punctele cardinale,
Cu su

epitete cere poezia
eliminaţi deci verb
verbul ucide
dar el dă nervul
nu însă aici
poezia nu e bici
este emoţie fior
mai mult e sugestie
(dar chiar vreţi o definiţie
a poeziei într-o poezie?)
nu o veţi găsi
vă garantez
într-un poem

poemul trebuie să fie
sugestie

A toamnă miroase-n grădină,

Secunda parcă a obosit.

Copacii sunt plini de rugină

Și vântul este afurisit.

Mă-ntreb dacă eu am vreo vină

Că frigul și ceața ne-au ticsit.

A toamnă miroase-n grădină,

Secunda parcă a obosit.

Livada e ca o regină –

Fructe zemoas

Să ne iubim ca picurii de ploaie

Cuvintele sunt munte când iubești,

Rătăcesc adesea printre gânduri,

Iubitul meu să zburăm printre stele.

Să ne acoperim cu umbrele serii,

O vară caldă, alegăm printre valuri,

Ascunsă bine printre visele nopții

Rânduri multe

Plouă, este rece

stau în casă

o poezie vreau să-ți dăruiesc,

nu are rimă,

vreau să o citești.

Plouă, este toamnă,

eu te aștept,

zboară frunzele triste,

nu vreau să te uit,

cade o lacrimă.

Plouă, eu visez,

privesc pe fereastră,

ceașca de cafea te așteaptă,

strad

prin penița-mi de poet
am fost purtat spre vise
cascada minții-a curs cochet
în rime simple și precise
am făurit acea minune
ce-a-nobilat hârtia
cuvinte ce au vrut s-adune
pe fila vieții... poezia.

prin penița-mi de poet
am lăcrima

Trece vântul hoinar, o frunză tremură,

Frunzișul este trist pe crengile brumate,

Îmi plac gutuile aurii atât de aromate,

Altă toamnă arămie se agață de ramură.

Hainele toamnei sunt cu arămiu brodate,

Lumina s-a ascuns sub al toamnei armură,

Spre seară se

Ilenuța e îngrijorată. Pare că are o mie de probleme, una mai importantă decât cealaltă, a căror rezolvare nu poate întârzia. Așa o găsește bunica la grădiniță: agitată, învârtindu-se în loc, gesticulând, cu obrajii rumeni și pălmuțele transpirate.
-

Se ridică
din căderea zborului
ce-i fluctuaţie de timp
secunda
nu moare în ochii
suspendati de tavan

Idei de văz ardent
aruncat
în obscuritatea camerei
când mâna nevăzută
dirijează muzica
destinului necunoscut

Doar gândirea precipitată
de imaginea zidurilor
în

Clopot mare de aramă

Limba ta în dungă bate,

Oare peste câte sate

Pune stare de alarmă?

Oamenii i-ascultă vestea,

Toți știu bine ce-i povestea:

Urgisește  vremea câmpul,

Lovituri de tun dă vântul!

Lovituri de tun dă vântul,

Urgisește  vremea câmpul

Toți știu

Pornesc clipele la drum când răsăritul
se ţine de mâini cu razele ce fac sandwich-uri
cu ingredientele vieţii pentru pământul
călcat de picioare agitate în fuga după
nevoi şi ţeluri prestabilite de nu se ştie când
deşi creierul care le conduce automat
cred

Ardealul i-a fost dulce leagăn
Vidreanului cel curajos,
Revoltat cum n-are seamăn
A coborât un pic mai jos,
Mobilizat-a moții zdravăn.

aș vrea să am puterea
să fiu eternul tău mister
care iubire zilnic cere
aș vrea să fiu acel
aș vrea să fiu mișcarea
alunecând pe trupul tău
aș vrea să fiu minunea
ce o dorești mereu
să umblu printre aștrii
ce îi visez și vor
ace

De ziua educatorilor: „Tuturor educatorilor, de ziua lor, <<LA MULȚI ANI!>>”

(postarea precedentă)

Azi Limba Română:  Jocuri de cuvinte… Ați râs azi? La treabă!

Moto 1: „Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.” (Socrate)

Moto 2: „N

Când ochii tăi în taina lor mă sorb

Răpindu-mă agorei de inerți,

Mă simt asemeni sculptorului orb

Pe care cu tăcerea ta îl cerți.

Deși ești soclul unei mari iubiri

Sub care zeii-și uită orice țel,

Tăcerea ta ascunsă-n străluciri

Lui Fidias i-ar fi răspuns l

Se văd prin frunze

două mere frumoase-

sâni de fecioară

*****

În ochii negri

 privirea rândunicii...

de mult a plecat

*****

Miros de gutui,

poamă și crizanteme-

mâinile tale

*****

Buchetul de flori

strâns cu drag la pieptul gol...

  de toamnă amor

*****

Mănânc i

Deschid curioasă o carte,

printre slove apare iar Luna,

Gândul pleacă tot mai departe,

se potolește în suflet furtuna.

Cu ochii visători în carte,

printre slove caută mintea,

Multe visuri risipite în noapte,

mi se-ncruntă iarăși fruntea.

Citesc liniștită a