Blog

ninge încet iubite

nostalgic

e frig, omătul e pur.

ninge pe cheiul pustiu,

frigul îmi invadează sufletul

miroase a iarnă,

mai ninge, iubite, pe noi

e noapte, ninge şi ninge.

ninge încet iubite

nostalgic

diafan covor de puritate.

paşii tăi aud depărtarea,
la g

Tuturor un an nou binecuvântat! Fie-vă muza mereu aproape, sufletul deschis și plin de lumină, să aveți sănătate și inima bună întotdeauna, să fiți bucuroși și mai ales nu încetați să zâmbiți!
La mulți ani!

ne-am încropit casă într-un vârf de munte

în ultima zi a anului

acolo nu-ți poți face decât o casă pe temelii de piatră

neacoperită

deasupra ei așezi cerul

ziua primești înăuntru Soarele

noaptea Luna și stelele

ploaia și frigul nu ne mai sperie

ne strângem î

A fost sfânta sărbătoare de Crăciun
şi-acum anul îşi strânge în desagă
ultimele zile îngrijorându-se să nu uite vreuna
şi anul ce-a ajuns la uşa vieţii noastre
îi strigă să nu mai fie aşa grijuliu că oricum
timpul nu-i va da răgaz să uite nimic
iar el îi r

Atunci când poezia îşi deschide aripile spre cer cu o anvergură impresionantă, distanţa dintre inimă şi cuvânt devine insignifiantă. Acestea se împletesc într-o ţesătură magică, învelind sufletul sfărâmat şi vindecându-l sau, cel puţin, uşurându-i po

        (postarea precedentă)

Jocuri de cuvinte – Sărutul

        Moto: „Pentru că nu în ureche mi-ai şoptit, ci în inimă. Nu buzele mi le-ai sărutat, ci sufletul” (citat clasic din Judy Garland).

        Facem ce facem și foarte des dăm un sărut r

Pe șina roasă de-a trenului oftat,

Orbit de minutele deșănțate,

Mă-ntreb, argumentat, de ce-am ezitat?

Răspunsul, adormit în trei erate,

Se lasă așteptat pe-un trist peron.

De ce soluțiile-s cenzurate?

Sunt om onest, nicidecum un fanfaron

Ce-și caută în b

NINGE CA O RĂSPLĂTIRE

Ninge ca o răsplătire, peste vechea-mi urbe,
Cerul s-a deschis și fulgii se încing în sârbe,
Copacii iar s-au preschimbat în dalbe jerbe,
Și orașul s-a împodobit cu dantele superbe.

O nouă iarnă a invadat meleagurile moldave,

Flori de gheață

Când Soarele privește din chindie,
apar nori grei și albi, care, purtați pe aripi de vânt,
se descarcă de grindină peste sat.

Asfaltul fierbinte transpiră răceala în eterul din spuze;
pomii se frâng, cad sclavi în genunchi
ca orice făpt

În umbra anului ce trece

Micuțul an tace și-așteaptă.

Noi ne-mbătăm cu apă rece

Cum spune-o vorbă înțeleaptă.

Printre colinde și cântece

Gândim c-am mai urcat o treaptă -

În umbra anului ce trece

Micuțul an tace și-așteaptă.

Privim clipele intrinsece

În noa

Oamenii au nevoie de minciuni atunci când se raportează la viețile lor sau ale altora. Spus într-un limbaj mascat cu poezia accepțiunii gratuite, oamenii vor magie fără a crede neapărat în ea. Adică, vor minciună. Speranța împlinirii unei magii march

A doua zi de Crăciun, cam pe la prânz, am rămas fără țigări. Studiez, critic, portofelul: tristețe și pe acolo și-atunci îmi zic că nimic nu este mai revigorant, mai de bon ton decât o plimbare prin aerul curat, mirosind a sărbătoare, până la bancoma

Am auzit eu moșmondeli pe la ușă, dar am zis că-i vre-un motan de-al meu într-o stare mai anguasată. Mă uit la ceas: trecut de opt seara, copii cu colindul s-or fi retras demult pe la case... Apoi mă străfulgeră o presimțire. Aprind lumina pe hol, de

Castelul rezistă. Deși spionii mei mi-au zis că monseniorul a murit acum patru zile și nu se mai află nici un războinic acolo, castelul mi-a respins trei atacuri și m-am ales cu tot atâția oșteni răniți.

Părintele Antoniu îmi spune că, după socotelile

S-a născut Cristos, Regele-așteptat,

Cum proorocii spun, azi s-a întâmplat –

În ieslea modestă, nu într-un palat;

Prea-sfinte Iisuse, cât te-am așteptat!...

Betleemul care, azi te găzduiește,

Nașterea-ți sublimă azi sărbătorește –

Bucuria mare o împărtășe

Mă-ndrept spre derdelușul vieții mele 

Fără regrete, căzături sau lacrimi. 

Adio, săniuță! Zbori spre stele,

Conservă-mi amintirea cu „usturimi”.

Ce mi-a rămas? Micuțul brad de Crăciun

Și visele de iarnă cu saloane

Și colinde, însă n-aștept niciun

Moș care

A primit apelul și s-a prezentat la adresă în 3 minute. Era în zonă. Nu era nimeni acolo de aceea a confirmat incă o dată adresa cu dispeceratul.

-Da, este o doamnă, a cerut neapărat un șofer bine crescut, cu o mașină curată. O clientă pretențioasă...

A ținut mult la primul ales, l-a iubit mult. Din păcate, nepotrivirea a apărut, s-a accentuat și l-a pierdut. Poți sta singur, poți sta singur o veșnicie, câteodată, dar nu era genul. Avea de dăruit și, mai ales, voia să primească. Câțiva s-au apropi