Blog

Breaza e renumită pentru aerul său curat, benefic în mod deosebit, în curarea bolilor de plămâni. Vilele cochete cu aspect rustic și acoperișurile lor țuguiate cu ape repezi, tipice așezărilor montane surâd zorilor roșietici și trezirii astrului învă

Acum și frunza plânge...

Vai, vântul suflă rece!

E ploaia ce ne-atinge -

Natura se petrece.

Intrunite-n livadă

Trei mere stau pe-o creangă:

Toamna e o baladă!

(Oarecum și-o talangă)

A unei maturități

Mânată spre „rod bogat”;

Nu acceptă jumătăți

Ascunse în...

Sunt frunză de copac 
şi locul mi-i pe plac 
în vârful de stejar – 
copacul cel rotund 
ca marginea de gând,
copacul tutelar. 
*
Mă mângâie acum un nor 
cu-aripa-i de gheaţă, 
iar eu mă ţin avid
cu peţiolul meu de aţă, 
să nu mă spulbere în gol, 
să mai rămân în

Eu, subsemnatul, sunt un om al lucrurilor concrete. În textele mele încerc să îmbin realitatea cu ficţiunea şi asta pentru a–l atrage pe cititor. Poezia nu mi se potriveşte şi totuşi o citesc, dar fără a-mi putea exprima o părere. Nu sunt calificat p

LACUL GÂNDURILOR

Pe lacul dintre două gânduri,
unduiesc flori graţioase,
au rizomii-n mâlul unui trecut,
o broderie pe tul de frunze,
prinsă-n ghergheful 
cu cercuri de-argint,
iar miresmele au molipsit
anotimpul fără calendar.
Cuprinse de febra adâncurilor,
m

A fi elev este o artă care se învață
toată viața Așa că eu învăț tu înveți
el sau ea învață este o meserie de aur
masiv De asemenea și eu sculptez su
flete tu sculptezi suflete el sau ea ce
mai sculptează Doamne Tu ești modelul
meu de la naștere și până

   Ştii? Ştii momentul acela în care tu...

vreau să (mă) asculţi şi eu să tac la sânul iubirii?

   Îmbrăţişarea.

   Timpul m-a lăsat să mă aflu, dar eu mă voi găsii?

Tu ştii, îţi mai aduci aminte

sau

dorul s-a pitit printre frunze

cu

cerul acoperit de toam

Nu mă mai vrei. Știu.

Iarna nu ne vedeam. Era polei. Eu stăteam înzăpezită în casă tu, patinai pe alte străzi.

Mi-a tăiat calea o pisică.

Sigur o să visez urât la noapte. Întorc foaia.

Tu îmi întorci spatele. Și eu îți întorc spatele. Sforăim amândoi.

Sun

Toamnă cu papuci de nea

Gabriela Mimi Boroianu

Întâlnirile cu satul sunt motiv de bucurie, de sărbătoare, cel puțin atunci când ești copil! Deși, pentru mine, cred că vor fi întodeauna poate tocmai pentru faptul că sunt atât de rare.

M-am născut cu tăl

Nu reuşea să înţeleagă cum fusese posibil! Mintea şi conştinţa ei se luaseră de mână şi şuşoteau, refuzând să creadă cum poate moartea să fie atât de neprevăzută! Nu i-ar fi trecut prin minte nici în cele mai îndepărtate gânduri că cel mai bun priete

Am visat cu ochii deschişi

c-am murit şi priveam

mormântul pe care scria

numele şi data decesului

cuiva care-a fost contemporan

cu iarba verde şi cu florile

care-l înconjurau

în mijlocul veşniciei

pe care-o privea cerul

cu dragul soarelui

sau

cu asprimea vântul

Marcu încearcă să-i domolească:

- Uşurel, copilaşi, că nu dau turcii! Dacă eraţi aşa de hămesiţi, de ce n-aţi venit mai repede?

- Ăştia micii au miorlăit tot timpul că-i dor piciorele, îi explică unul dintre băieţandri. Am stat şi într-un afiniş o grăm

Aud ploaia recitând din Bacovia

materia geme ca un galben corb

sunt singur eşti singur este singur

numai Dumnezeul toamnei e orb

Septembrie ca o şampanie se agită

toţi copacii au la gât parcă felinare

violet lacrimi paradisul ca dinamită

trece poetul şi moa

Printre mere, nuci și prune...

Printre mere, nuci și prune

Toamna asta-i o regină,

Ce începe să ne-adune

În livezi ca o albină.

Chiar de vântul vrea să sune

Și frigul vine la cină,

Printre mere, nuci și prune

Toamna asta-i o regină!

Prin orașe, prin cătune

( satiră)

- Măi vecine, iar te plângi?
De ce-ți faci atâtea griji?
Lasă blocul. Mergi la țară
Aerul, spun, te înfioară, 
În sensul cel mai plăcut.
Uite ce ai de făcut:
Cedezi casa și-o mașină
Unui emigrant, din milă - 
Că-s atâția nevoiași
Ce vor case

Acasă, Marcu este întâmpinat de fiica sa, Tiţa pentru maică-sa şi Biţu pentru el. Fata îl opreşte în poartă:

- Tati, ce sunt astea?

Îi intinde ceva în care Marcu recunoaşte două tuburi de la cartuşe de vânătoare.

- Unde le-ai găsit?

- În mina părăsită. A

   Ce mă fac eu cu mine?

   Întors de dincolo de vreme, m-am căutat pe drumul vieţii să-nvăţ iubirea. N-am învăţat decât murirea (de parcă ar fi una şi aceeaşi).

   Mă mor că să trăiesc sau trăiesc ca să mor

sau

   iubirea e dincolo sau dincoace

e pasul