Blog

  Eram în braserie la Melody, sorbeam un coniac la o cafea și-o țigară când, îl văd venind pe amicul Vasile. Mă vede și el și se înfige la masa mea:

− Măi Mihăiță, fii atent la mine că am un scenariu pentru tine de iei Premiul Nobel... Bestial, mă! Be

   Viaţa îşi urmează cursul. Mai apărem noi, oamenii ca o întâmplare a realităţii şi inventam cărări pe care le străbatem cu gândul să ajungem în acelaşi loc,

un izvor,

un râu,

un fluviu,

o mare de albastru unde doar şoaptele se aud în clocotul din suf

Surâsul de pe versantul schimbării

Îngălbenită de ani, partitura

Scrisă pentru vântul puternic din nord

Mi-a blocat iubirea-n pașnic dezacord

Cu bruma care-a-mbătrânit bordura.

Despic răcoarea din baricada toamnei,

Însă alunec pe-un fragment de... frunză

IUBIREA este Cenuşăreasa, URA este mama vitregă şi Invidia, Hoţia, Tâlhăria, Violenţa şi Crima sunt surorile care o tot pun la dos pe IUBIRE, până când oamenii găsesc Pantoful.

Mihaela Moşneanu

   Am adormit, m-am trezit, iar am adormit, iar m-am trezit şi tot aşa îmi pare, încă, de dinainte de viaţa din timp. S-au strâns toate culorile pe roata lui, sunt aceleaşi şi când îi închid şi când îi deschid ochii. Pare că a ruginit

tăcerea

nu o ma

ţi-ai smuls gândul

sfredel negru

amestec de renunţare şi zbor

păşeşti cu nelinişte

dincolo de contur

simţi cum te surpi

spaime ascunse în puls

ţi-au devorat orizonturi

liberat

te aşezi împăcat

la masă cu întunericul

într-un echilibru precar

stabileşti o anume c

Pentru Marcu, Tudor este prea superficial, comod, nu cine ştie ce creativ şi cu tendinţa de a merge pe calea cea mai uşoară. Trebuie multă mun­că de lămurire ca să priceapă cum stau unele lucruri.

Marcu sună la uşă îndelung până să audă mişcări din in

Academia inocenței

Șoaptele pietrei

s-au pierdut în destinul care s-a încurcat

într-un fir de praf, când

viața

a cerșit o ultimă plimbare.

La cumpăna zâmbetelor,

lumina împrumută respirația stâncii,

apoi va clădi

realitatea

pe-un petic de frunză.

Din aventur

Nimic din tot ceea ce este ispititor de omenesc

Nu ne este indiferent sau străin în această viaţă;

Cu mii de nevăzute lanţuri, pe tărâmul lumesc,

Viaţa ne leagă de păcatele ei ascunse sau pe faţă.

Neobosită, inima ne spune ce dorinţe are,

Mintea alege di

SĂRUTĂ-MI...

Sărută-mi, visele din toamna mea, 
Sărută-mi, ochii prinşi în zarea ta, 
Sărută-mi, umerii împovăraţi de dor,
Sărută-mi, sufletul şi firul de izvor.

Sărută-mi, ridu' ce-a-nflorit pe frunte,
Sărută-mi, florile de-argint la tâmple,
Sărut

Pe o pajişte, un tată  

   Mă gândesc. La ce? La nimic. Ai văzut?

Până şi cerul, în liniştea lui, s-a săturat să tot tacă.

A turnat

şi

a tunat

şi

a fulgerat aseară, până târziu, în noapte. Parcă şi-a curs of-ul în lacrimi. Obosise de prea multă tăcere. Plângea în locul meu.

   E

A sosit toamna

Îşi deapănă timpul firul de-argint

Anotimpurile  îşi arată bogăţia succint

Toamna-şi etalează veşmântul ruginiu

Prevestind o schimbare în a vremii pustiu

Codrul îşi pleacă creanga până la pământ

Frunzele amorţite, se desprind de vânt

Sărutâ

Toamna

Dansându-şi culorile în ritm de tangou

Toamna-şi arată splendoarea-n tablou

Pe acordurile simfoniei cântată de vânt

Colorit în galben ce ne îndeamnă la cant

Acordurile suave ce parvin din imensul eter

Învăluie inimi adăugând un tandru mister

Toamna 

Luna a ieşit la plimbare pe cer

fără să caute ceva sau pe cineva de pe-aci

doar se plimbă şi ea ca unica cetăţeană

pe orbita Pământului cu drepturi absolute

nu este interesată de clădiri

de natura abundentă care e ţesută pe planetă

sau de viaţa care în cea

cu sufletul vânăt

încătuşez gândul

la crucea dintre pământ şi cer

să nu-mi aducă urmele în faţă

sufocată m-aş apuca

să priveghez vestirea ecoului

cu pasul îngânat

de ritmul celor care mi-au fost

 ziditori întru mine

abecedarul

 prin care mă vestesc

în drumul s