Blog

ploaia în șiroaie cade
arămie toamna mea arde
copacii învârt în fuioare
balet în valsuri tânguitoare
frunzele foșnesc bolero auriu
orchestrat de furtuni
șeitanul a slobozit în văzduh
peste culmile verde- galben- cromate
furii în vârtejuri deșănțat

Cântec de dragoste

Tu eşti o apă lină

Şi un zâmbet de lumină

Ce în zori se-anină

De pleoapa fină.

Eşti ziua în care

Tristeţea dispare

Bucuria s-arată

În inima curată.

Pune-n palmă busuioc

Timpul să-l opreşti în loc

Să ne fie nouă bine

Să nu pleci de lângă min

-Opreşte-te Doamne o clipă din adunat,

Nu vezi că nu mai am lemn de lucrat?

La cer, într-o zi, meşterul a strigat îngrozit

Mai sleit de puteri, năduşit de croit.

Stejaru-i bătrân, mâncat, găunos

Din el nu pot scoate pardesiul frumos,

Doar trepte şi-un bla

Fără îndoială o să-ți reamintești,

într-o zi,

când eram de luni până luni

nesfârșite duminici cu parfum de tei

şi ne iubeam aşa ghem cum eram,

șurubiță din mătase

adunată pe oase tăioase.

O să-ți reamintești

cum îmi îngheța întâi o geană,

apoi cealaltă,

privir

Au uitat răufăcătorii să anunţe

că se opreşte Binele

din cauza unor turbulenţe sufleteşti

de care suferă ei tot mai mult

pentru c-au uitat sensul acestui cuvânt.

Dar binevoitorii anunţă

pe ultima sută de metri

că de ceva timp aortele

s-au înfundat pe alocuri

Rătăciri

M-am rătăcit o clipă în gândul cenuşiu

Totul în jur era întuneric şi pustiu

Secase izvorul gândului frumos

Tenebrele-şi întind ghearele şi totul e ceţos

Secundă trecătoare pe întregul necuprins

Viaţa-i lumină sau umbră în timpul deschis

Amurgul v

        Trotuarul sufletelor

Un pas.

Ecoul zăpezii

și-a îmbrăcat durerea

în lacrimă.

Un timp.

Sufletul ploii

s-a ascuns în trupul

prafului.

O clipă.

La semaforul vieții

aștept ca destinul să-ncălzească liniștea

cu-un sărut.

SUB PATRAFIRUL TOAMNEI...

Sub patrafirul toamnei,
pe coli de gând semantic,
s-a mărturisit prin cuvânt,
sufletu-mi primăvăratic.

Iubire tomnatică frunză,
foşneşti în gând răvăşitor,
fluturii-s la fel de zănatici,
căci semnul e Vărsător.

Anotimp cromatic şi mu

Castanii respiră aramă

prinşi într-un amurg potolit

înnoadă inserarea cu un capăt de noapte

ascultă lumina

picură  în cleştii pămantului

nicicând nu a curs atâta împăcare

în inimi  răsfăţate de toamnă

din braţele tale din coapsele mele

creşte chemarea blând

Nu ţi-am mai scris de mult…

cuvintele au iz de fructe putrezite,

uitate  într-o toamnă amară,

în cupa cu vin roşu

prins între iluzii.

Se  leagă,

se dezleagă indiferente

la  verdele  rămas

într-un a fost odată.

Nu ţi-am mai scris de mult…

încerc să adun risip

Calatorii geodezice – Coreea de Nord, toponimie 1989 (VI)

(capitolul precedent)

Marea Japoniei sau Marea de Est?

(Punctul în care Coreea de Nord este de aceeași părere cu Coreea de Sud)

Moto: „Definește lucrul cum vrei, reține fenomenul.” Paul Dirac

   Stăteam. Stăteam de vorbă cu mine şi mă-ntrebam:

   Îţi mai aduci aminte unde ţi-ai lăsat inima în viaţa de dinainte de dinainte de viaţă?

Ai împlântat-o într-un colţ de pământ.

   Nu mai ştiu dacă pământul era reavăn sau inima era stearpă. Ştiu că

Şi poeţii sunt oameni

simpli sau infatuaţi

nu-s toţi la fel

ca-n vorba cu degetele.

Şi mulţi îţi rămân în suflet

sau nu după ce-i citeşti

că şi gusturile

seamănă cu oamenii.

Şi scriu tot felul

de versuri clasice sau albe

după şoaptele muzei lor

ziua sau noaptea

   3 zile. 3 zile au rămas şi tot atâtea de când gânduri, rânduri se scriu în mintea mea şi toate au semnul întrebării:

   de ce,

   când,

   cum,

da’...

   trebuie să-mi scot buletinul de viaţă nouă.

   Evidenţa sufletelor o fi tot acolo?

   Poză să-mi p