Blog

   Viaţa, niciodată, nu şi-a ales alt (ano)timp să strângă toate culorile din suflet, să le întindă privirii şi nici eu nu mi-am ales altă vreme să mă nasc.

   Nici când mă alergam cu frunzele, pe şosea, să le prind zborul şi şoaptele din vânt, pe a

(capitolul precedent)

Pyongyang

Coreea de Nord – imagine satelitară

Moto: „Imperiile înghit popoare, dar nu le pot digera.” (din memorie)

Capitala cunoscută de noi ca Fenian sau Phenian (în coreeană 평양 직할시, transliterat în alfabetul latin ca P’yŏng

Le aprind o lumânare

Celor ce-n curând se duc

La hotare de sătuc,

Spre a veșniciei zare.

Iar ca pietre funerare

Le aștern frunze de nuc

Și aprind o lumânare

Celor ce-n curând se duc.

Prin biserici, la altare

Lăcrimate rugi aduc

Cerului să dea iertare;

Cât în

   M-am îmbrăcat cu toamna şi am plecat, la braţ, cu mine, la plimbare prin timpul meu de dinainte de timp. N-am înţeles de ce, toate, (se) foşnesc, frunze, picuri, stropi şi eu mă-ntorc în vreme, în curând, o zi de dus-ntors

prin(tre) vieţi,

prin(tr

Nu-mi aduc aminte când ai făcut cunoştinţă

cu mine şi nici dacă te-am văzut vreodată

dar ştiu că mi-eşti fructul cu gust universal

din care gust câte un pic când te scriu.

Poate că mă priveşti în toate felurile

în minutele din zi şi din noapte

iubindu-mă c

Văzduhul freamătă străpuns de patimi și ispite,

cu pieptul desfăcut,

sprijinit pe creștet de dumbravă,

amurgul suflă cu buze carmin în șperla unor nori,

după suspinul ploii,

cerul sfâșiat de ciocuri răzvrătite stă să cadă-n zdrențe

pe sânii și coapsele fir

(Capitolul precedent)

Coreea de Nord

Moto: „ Spinarea crevetelui se rupe în bătălia cu balena.” – proverb coreean (atunci de ce îl tot amenință Kim-Jong-un pe Trump?)

Coreea de Nord pe planeta Pământ

Aşadar, unde sosisem? În  Coreea de Nord, denumi

Iubirea noastr-a fost divină, sfârșitu-sa și-am fost de vină,

Am înșelat-o-n așteptări, și a plecat spre alte zări.

De-ar fi s-o iau de la-nceput, i-aș spune-ntruna cât de mult

Poate-nsemna ea pentru mine, și-ar fi cu mult, cu mult mai bine.

Dar a pleca

Unde sunt gândurile mele?

Se ascund când îmi este somn.

Ziua se rotesc în sufletul meu,

Seara se ascund printre stele,

Noaptea se risipesc printre vise.

Unde sunt gândurile mele?

În inimă rămân neschimbate.

Sunt prezente în suflet dimineaţa,

Nu-mi fac reproş

Deși iubiți n-am fost vreodată

Te port prin vise uneori;

Era o dragoste curată,

Privirea ta îmi da fiori.

Să ascultăm privighetori

Aș fi dorit să vii odată;

Deși iubiți n-am fost vreodată

Te port prin vise uneori.

Cu inima descătușată

De anii mei rătăcitor

E atât de orb timpul ce mi-a rămas…

morţii-şi respiră transparenţa din zidurile albe,

trec printre ei că şi cum nu mai sunt înfipt în carne.

Niciodată, nu am iubit mai mult clarul de zi.

Pune zăvorul,

să nu intre vântul

să-mi şteargă urmele ce le-am lăsat

p

Ne-am întâlnit la mijloc de drum,

tu cu inima învăluită de toamnă,

eu cu toamna în inimă.

Lumina cobora spre înserare.

Ne-am oprit la viaţa jumătate,

eu vegheam răsăritul iubirii,

tu sclipirea iubirii vegheai.

Mâna în mâna eram şi cer şi pământ.

Astăzi, t

Cocorii, iubite,

aşteptă la porţi

 să-mi descifreze calea,

 aceea parte în care mă absorb

să renasc în cuvinte.

Ce goană nebună mă sfâşie

din urmă să-mi adulmec paşii?

 Doar tu…

sălbatică înflorire

sprijini căderea

între teluric şi candelă.

în spaţiul rămas,

 c

s-au întors albatroşii la ţărm

zborul să-şi odihnească

au aripi căzute

în evantai

mersul stângaci şi greoi

parcă acum îl învaţă

pe plaja pustie îşi caută loc

o vreme aici să petreacă

să uite de dorul de mare

şi marinari ce se roagă

când barca-n furtună

prea mul

Curgea însuflețită și, ca un cântec de sirenă tresărit,

În torente de pasiuni și dorințe, atrăgea fără himere

Până când brâu-i de-argint inunda soarele-n răsărit

Și-ar fi vrut... până dincolo de porțile timpului efemere.

Azi, însă, se-odihnește-o clipă