Blog

Să-ncălecăm pe şoareci, să mergem înainte!

Am evoluat greşit, eroarea e în toi.

Asta-i o viaţă vorbită, cu lipsă de cuvinte.

Pe şoareci înainte! Spre primul muşuroi!

Deschideţi-vă braţele, iubiţi acest pământ.

Cu noaptea-n cap cârtiţele traseul au făcut.

I

 (terține construite pe "tiparul" haiku, exceptând numărul silabelor)

1. Palme crăpate  

Şi obrajii copţi la soare –  

Răsplata-n hambare.
 

2. Ciori în gâlceavă  

Îi răpesc omului roada –  

Nucul îşi zornăie darul.
 

3. Strugurii traşi pe roată  

Varsă-n ci

deși e toamnă…

deși e toamnă și e trist,
tu îmi zâmbești ca primăvara,
în ochiul tău de ametist,
crește albastră, lăcrimioara.
vreau să culeg din necules
ispita de pe buza ta
și să m-aleg din neales
c-un zâmbet…sau așa ceva.
din ne-nviați vreau să-nviez 
să-ți

Poeme într-un vers- Autumnale

Dimineața

Prin amarul viței- de - vie, struguri varsă miere.

Șoapte
Vântul întoarce povestea frunzelor în fila toamnei.

Joc
Numai în pragul toamnei întineresc a drag.

Departe
Între mare și munți, oare auzi și tu gla

Într-o stare febrilă de gânduri, în despicătura dimineţii,

Când am prins-a-nţelege că viaţa-i unică şi-mi aparţine, 
Am decis să-mi extind în permanenţă hotarul libertăţii,
Crezând că doar aşa voi căpăta mai multă-nţelepciune.

A-nceput să privească Domnul prin vertebre

aşa cum privim noi prin binocluri

apoi îşi plimbă ochii peste cele două membre

că i-a venit ideea de a observa mai atent

în privinţa oamenilor pentru a încerca

să le înţeleagă mai bine sufletul şi faptele

din ulti

Poetul seamănă c-un râu primăvara

Plin ochi de stele nori și fulgere-n doi

Arta dă lumea de la-nceput Numai in

dolența umană își vede de treburile-i

încurcate Cale de-o viață nu se zărește

niciun înger Suntem la dispoziția hazar

dului cotidian 24 de ore pe

   A venit. A venit toamna. Îmi scutur amintirile rămase agăţate de trup, pe pământ, să înflorească flori peste vreme, flori în culori de dor, ale dorului dinlăuntru şi-mi las speranţe

să crească, să zăbovească

în toamna mea. Ele nu ştiu, încă,

să vorb

Iată că și de-astă dată,

Cu a Domnului poruncă

A venit toamna bogată,

Dar bogată-i doar prin muncă!

Norii neaua pot să cearnă,

Situația-i stenică,

Nu mă tem de greua iarnă,

Ardeleanca-i vrednică!

Pregătit să-mi pun galoșii

Eu n-o să vă vă țin de vorbă

Fiind

Noaptea şi-a vărsat sângele cald peste întuneric,
caut în mine resurse nebănuite de hrană spirituală,
să trec peste nevoile celor care nu mă iartă
şi mă supun la chinuitoare închistări.

Trupul meu a parcurs nostalgiile trecutului leneş,
măsor fiecare

Stau de patru zile în vestiarul mecanicilor din depou. M-am spălat, m-am bărbierit, mi-au adus care mai de care haine de acasă și m-am îmbrăcat corespunzător. Mă uit în oglindă: aspectul de homeless alcoolic a dispărut făcând loc unei figuri cam la t

Te văd cum pășești prin livada de toamnă

În rochie albă cu zâmbetul pe buze...

Treci printre ramuri purtând coş cu poamă

Iar în plete coroniță de aur,  din frunze.

De parcă ești un înger,  atât de frumoasă,

Te-apropii  de mine și dulce-îmi vorbești:

«Ia,

Limba română s-a născut, n-a fost găsită,
s-a format rotundă şi bogată, nu se învaţă şi se uită,
e vie şi molipsitoare în faţa unui altar la închinat.

Limba română e-n doină, în vorbe cu înţelesuri adânci
şi-n cuvinte dăltuite de ţărani pe obiectele d

Viaţa-i marea taină închisă-n cetatea-adăpost de pândă,
Construită de un păianjen elegiac şi rătăcitor, dar omniprezent,
Care-şi decoltează în permanenţă ţesătura flămândă
Agăţat de marginile nopţii, aparent, inofensiv şi aproape transparent.