Blog

(un fel de tragicomedie)

-Să fim prieten - mi-a cerut păunul                       

tot înfoindu-și penele, mă vrei?

Pe o verandă vom servi dejunul

într-un gorun, de la etajul trei.

Din buza ta gusta-voi roșu vinul,

dansa-vom dansul ploii-mpăunați,

chema-vo

Parcă şi vântul toamnei a tăcut,

Mereu prin frunzele ei m-am pierdut.

Să le calc, îmi este mereu cam greu,

Culorile sunt toate în sufletul meu.

Înserarea alte frunze îmi dăruieşte,

Vântul printre arbori iar vuieşte.

Plouă, norii se duc încet departe,

Frunze

− Sunteți o persoană religioasă, domnule judecător?

− Da.

− Atunci știi că, prin definiție , omul este un păcătos.

− E doar o figură de stil ...

Jetul de apă îl îngenunche.

Bezna era totală, vocea părea că se aude de nicăieri și de pretutindeni iar starea

Octombrie e în calendar

Frigul anunță o schimbare:

Octombrie e în calendar!

Plecat-au zilele cu soare,

Acum, toamna ne zâmbește iar.

Copacii vor o derogare

Oftează greu, dar e în zadar,

Frigul anunță o schimbare:

Octombrie e în calendar!

Scot haina veche di

Tâlhari ce ați ucis pădurea

Și ne-ați lăsat toți munții goi,

Sunteți veniți de pe aiurea

Să ne-alungați și sfinte ploi.

Făcut-ați loc să creștem oi,

Dar voi ne-ați spoliat și sarea,

Tâlhari ce ați ucis pădurea

Și ne-ați lăsat toți munții goi!

Se va isca u

După ce se pun de acord cu nevestele, depun o parte din bani la bancă pe numele acestora şi se pre­gătesc de plecare. Un telefon către Lică şi pregătirile sunt încheiate.

Cele două neveste, Lena şi Maricica n-au de ales. Sunt împăcate doar la gândul c

Te îmbraci în pielea mea, să-mi pătrunzi în gânduri,
îmi pui rugăciuni din credinţa ta în sânge
de se nasc în mine bogăţii în adânc,
ceruri cu luceferi nevăzuţi.

Te prelingi prin carne ca o miere, vii cu mirosuri
sunt mai dulci gesturile decât vorbele

Copac la geamul tău

Aș vrea să fiu copac la al tău geam

cu fiecare ram

să-ți mângâi singurătatea

în zori

să-ți dau fiori

dimineața la cafea

să-ți dau dragostea mea

ziua cu fiecare petală

să te acopăr cu umbra parfumului meu

seara

când stai la  fereastră

prin

De când te-am cunoscut în ziua aceea

dintr-un august arzător şi alintat de un vânticel

m-a-nţepat un spin dulce în piept

atât de bine încât a rămas şi-acum să înfigă acolo.

De-atunci am viziuni variabile ce mi le arătă

oricând i se năzare lui să-şi facă d

În fiecare dimineață, vecina are program.

La o cafea, pe care sărmanul Costică o înghite cu noduri, dezbate ultimul subiect arzător.

Cum între bucătăriile noastre nu e mai mult de trei metri și Leana nu face economii vocale devin , fără voie, părtaș.

Az

  - Servus fetelor, ce bine-mi pare că sunteți aici! Că nu am curajul să merg singură după pâine! Vă rog, care din voi poate... - spuse vecina Cociș, ieșind cătinel din scara blocului, sprijinindu-se în baston.

      ”Fetele”, trecute toate de șaizeci

            Călătorii geodezice, Suedia – 1997, Conferința ICA (XI)

            (capitolul precedent)

            A XVIII-a Conferință Cartografică Internațională

            Moto: „Ai carte, ai parte, ai hartă, ai soartă!” Nițu Constantin

De o vreme, Tudor şi-a făcut un obicei din a se prezenta la ore matinale în faţa porţii lui Marcu. Azi a întârziat, din motive bine întemeiate.

Copiii lui Marcu s-au deşteptat mai devreme ca de obicei. Marian a şi luat poteca împreună cu un prieten, i

 Marcu scoate caseta din cutia de protecţie şi o bagă într-un plic pc care îl închide. Prinde plicul în pumn şi aşteaptă răbdător privind prin parbriz către cele trei maşini.

Tudor nu are stare:

- Ăştia nu au de gând să plece nicăieri.

- Cu atât mai bin

Prins şi legat cu propriile vorbe nocturne

sunt captiv între literele pe care le-am scris,

ca un şerveţel folosit şi îndesat adânc,

într-un coş tixit cu hârtii ordinare.

Obligat să studiez întunericul cu ambii ochi

am simţit o simplitate îndoielnică,

cu mi

În timp ce Marcu şi Tudor se invită reciproc să facă un act de sacrificiu, cei din jeep-ul roşu audiază prima casetă încremeniţi în galerie:

„Ascultaţi şi nu încercaţi să faceţi ceva, s-ar putea să agăţaţi vreo grenadă. Treaba-i simplă: vrem 13 mii de

Dumnezeu a întins cerul de toamnă.

Aripi de îngeri caută să-i adune necuprinsul într-o îmbrățișare.

Mizând zboruri,

aripi adevărate,

în stoluri spre țări mai calde,

dezvelesc zarea sofisticată cu adn-ul.

Cerul întreg devine drumul aripilor.

Fiorul toamnei

Să cultivăm credința-n Dumnezeu

Chiar dacă timpul moare, ne-mplinit,

Să cultivăm credința-n Dumnezeu!

Iubirea-ntotdeauna a domnit

Nu stă expusă, sec, într-un muzeu.

Când pacea se blochează în zenit

Și clipa se ascunde-n alizeu,

Chiar dacă timpul moare, ne