Mă-ntorc în iarnă la casa bunicilor în noaptea cea mai lungă din an cu sufletul împietrit. Anii, lunile, zilele, clipele s-au așternut în mine, s-au făcut timp, acum încerc să retrăiesc farmecul iernilor copilăriei mele.
Iarna s-a dezlănțuit viol
Toate postările (22527)
Filtrează după
Sile this Millennium: (18-11-2009 la 00:00)
[poem euologic]
Pietonul Adam
Adam sînt eu
this Millennium,
De la măr vin toate ,
şi virtual the apple
in memoriam
Oricum , oricînd …
Sarpele a fost mason
Printre eternele
simulacre aeriene,
un surd ecou străbate…
Iar
Sub patul armei e întotdeauna o înfrângere,
când trag îi simt puterea în cătare,
căprioara cu ochii deschişi în depărtare
nu simt împlinire în moarte,
doar ură pentru cei ce o provoacă
vânez melancolii.
Nu mă plâng chiar dacă omor timpul,
îl topesc în cuv
NINSORI DE PĂPĂDIE
Aştept să ningă cu fulgi mari, de păpădie,
dar la tâmple, cei de-argint s-au aşternut
şi chiar de vor fi ninsori, frig aspru, vijelie,
sufletu-mi va spera până-n ultimul minut.
Gândul suspină când s-aştern primii fulgi,
un alt anotimp ce
Aştept să ningă cu fulgi mari, de păpădie,
dar la tâmple, cei de-argint s-au aşternut
şi chiar de vor fi ninsori, frig aspru, vijelie,
sufletu-mi va spera până-n ultimul minut.
Gândul suspină când s-aştern primii fulgi,
un alt anotimp ce
Ceasornic al orelor târzii,
Sfânt!
Ceasornic al clipelor pustii,
Sfânt!
Foşnet veşted de verb „a iubi”
Sfânt!
Hotare de inimi golite, zdrobite,
Domnul Savaot!
Uneori cerul e mult prea albastru,
alteori adevărul e mult prea adevăr.
Dar şase perechi de aripi
umpl
Corabia Nebunilor
Vas în larg
Nobilul căpitan e surd şi visător
marinarii se ceartă - cine va roti timona
spre ce direcţie vor pluti
nimeni nu ştie navigaţie
niciunul n-a trăit pe pământul ferm
ambiţia ne conduce, ne-am tăia în săbii pentru un pic de
Cad în palma mâinii
fulgi albi-stele nevinovate
se transformă-n rouă de lumină...
din neaua timpului
alerg desculță prin zăpadă,
mă ninge trecutul
cu lacrimi de dor
te caut pe podul de gheață
unde norii se unesc
sub acoperișul de cer
viforul șuieră,
se apropie
Poţi să te prefaci cât vrei, nu te cred
în pieptul meu ard altfel de flăcări,
eşti mai mult o aparenţă decât o realitatea vie
din care viaţa trage cu dinţii
şi eu cuceresc redute părăsite
cu oameni de zăpadă.
Noaptea ceţoasă se ţese pe întinderi albe,
gân
Un miros puternic de cafea fierbinte îl face să deschidă ochii. Încă mahmur, cu urechile vâjâindu-i, apucă ceaşca de cafea de pe noptieră şi soarbe cu lăcomie. Printre pomii din faţa ferestrei pătrund câteva raze de soare blânde. Ploaia de ieri a cur
adio, eu plec undeva
adio, eu plec undeva,
unde e lună plină, cerul senin,
nu mă mai întorc,
nu vreau să mai vin,
acolo cerul e-abastru și foarte clar,
de ce să mai vin, de ce să apar,
e lumea murdară
pe-aici pe la voi,
e în zori și e iarnă,
mă trage jocul l
Când mă întorc acasă în satul unde am deschis prima oară ochii, după o lungă lipsă lucrurile din casă se scutură din amorțire și parcă atinse de o baghetă magică se trezesc la viață. Rafturile bibliotecii din cameră se scutură de praful uitării, sub
Mirosul încărunțit de noapte-n decembrie
mi-a tăiat furia într-un peisaj alb,
vrăbiile speriate s-au retras fără urmă,
n-am văzut neam de iepure
doar moș crăciun înota printre case.
Fără să știu dacă ajung undeva
am pornit-o pe străzile înguste și g
mi-a tăiat furia într-un peisaj alb,
vrăbiile speriate s-au retras fără urmă,
n-am văzut neam de iepure
doar moș crăciun înota printre case.
Fără să știu dacă ajung undeva
am pornit-o pe străzile înguste și g
Temătoare, natura ne încearcă cu o nouă iarnă
Nemaiştiind nici ea unde sunt zăpezile de altădată;
O mână tainică aşează la ferestre flori de zarnă
Răscolindu-ne amintiri albe din dantelă brodată.
În aer, pluteşte izul răşinei bradului de sărbătoare
Pogor
Din tine irump călduri
poate mărturisești
cum am înfruntat zăpezile iernii
și ne-am bătut cu vântul dinspre munți,
cum te-ai înghesuit în sufletul meu
ca un tămăduitor de temeri
și ai crescut în proprii ochi.
Întâmplările au început să capete răni
și nu
Soartă meteo închid ochii să răsară soarele
le Nu-mi pasă de roza vânturilor C-o sin
gură rană nu se face un om Istoria patinează
pe muchia de cuțit a politicii Și eu sunt ulti
mul reacționar în viață vorba lui Octavian
Paler Pe cine mai așteptați do
Cum s-a sfârşit Camillo (Camil Baciu)
Un scriitor rămâne în istoria literaturii pentru două-trei motive: influenţa lui asupra conştiinţei colective a contemporanilor săi, relevanţa scrisului pentru generaţiile care se succed (de ex: Shakespeare,
Aho, aho, români iubiți,
Ce prin lume pribegiți,
Chinuiți și osândiți,
Huliți, neîndreptățiți,
De străinul ce nu-i pasă;
Ați plecat oftând de-acasă,
De nevoie, nu de drag,
Lăsând copiii în prag,
Cu lacrimi cât norișorul,
Să vă poarte veșnic dorul,
Ve
Ce prin lume pribegiți,
Chinuiți și osândiți,
Huliți, neîndreptățiți,
De străinul ce nu-i pasă;
Ați plecat oftând de-acasă,
De nevoie, nu de drag,
Lăsând copiii în prag,
Cu lacrimi cât norișorul,
Să vă poarte veșnic dorul,
Ve
Noaptea se crapă ca o scândură
când zorii bat cu ciocanul luminii în ea,
de se pun pe șipotit apele.
Visele se despart de gânduri și o iau la sănătoasa,
se umplu de fantezii utopice,
rup frânghiile realității,
totul se învârte-n cerc.
Se-nchid în s
Autolimitare
Încălzirea automată a ţigării
cerebralitatea credinţei în Franţa
frenetica dragoste cu celuloidul afişului
iubirea, iubirea, iubirea
doi oameni fac o fericire de scurtă lungime de undă
trei oameni câştigă la curse
patru nopţi înghit cât
Un fulg de nea vrea să-mi dea iar de veste,
Că va începe repedea a iernii poveste.
Din câmpia mare până departe la munte,
Unchiul vânt îngheţat vrea să ne cânte.
A venit acum iarna la noi mai pe înserat,
Nasul s-a înroşit tare şi iată a îngheţat.
În văzdu
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!