Motto: Copilăria sigurul paradis pierdut - Valeriu Butulescu
Gândurile mă poartă prin copilărie,
va rămâne cel mai minunat paradis
şi chiar de timpul aleargă-n veselie,
încerc să-l străbat măcar, prin scris.
Mulţi ani s-au destrămat, în ne
Mândră ţară carpatină
Hărăzită-n colţ de rai,
Doina ta ne mai alină
Zilnic grija pentru trai.
Libertate fă-ţi deplină,
Stăruie mereu s-o ai!
Mândră ţară carpatină
Hărăzită-n colţ de rai.
Dacă duşmani au să vină
Să-ntineze al tău plai,
Tu, la mila cea străină
Ni
Între creier şi inimă, există un loc
Unde mai toate lucrurile se potrivesc,
Dar fiecare oferă vieţii propriul soliloc
Şi, de-nţelesuri reciproce, se văduvesc.
Când noaptea zvâcneşte sub potcap,
Povara amintirilor îi dă inimii de furcă;
Fiindcă i se năzare
Iubite,
n-ai vrea să împarți cu mine
acest soare
și-această duminică de primejdii?
Vom fi doar noi doi în fața
necunoscutului
cu armură.
Ascultă? Bat clopotele nopții
și drumul de argilă
își caută rătăciții
între vis și toamnă, între ploi
și zgură..
Noaptea a rămas în fântâni secate,
trec pe lângă apele râului,
mă-ntorc în amintiri și-mi refac timpul
prin care am crescut liber.
Nu știu cum privești din fundul ochiului
patimile care nu-i lasă odihnă somnului
și mă-nfășoară în fibrele cuvintelor
țe
amurg
Amurg presărat cu aur,
Liniști mari și nemișcate,
Peste o insulă de plaur,
Răspândind singurătate.
Iarnă sumbră de metal,
Sus se-nvârte trist un corb,
Pe un orizont banal,
Tot e trist, e fad și orb.
Pe un bolovan de soare,
Cântă un cocoș voios,
Printre
Când măreţia amurgului îşi ninge
Însuficient copţii fluturi de argint,
Simt cum emoţia soarelui mă-ncinge
Privindu-i în apă chipul de hiacint.
În avalanşa vie de translucide picături
Învăluind amintiri în pădurea de stipul,
Zguduit de arhifantomatice furn
năzuinţele curg fără contenire.
De la gând la faptă,
între cele două maluri
cu diferenţă mare de nivel,
există undeva o treaptă
pe care, întotdeauna, stă cineva
- un justiţiar cu o foarfecă-
care le taie drumul spre-mplinire.
În ac
Lumina mă dezghioacă de coaje
pătrunde în interior,
cu degete transparente
aduce-n căușul palmei sufletul
și nu-l poate scoate.
Ca o rază se desprinde
și dă binețe cerului
cu înălțimi de gând.
Din întuneric
se naște un cântec de flaut
cu dans de i
trecătoare mai sunt toate…
toate-s trecătoare, dragă,
sentiment torențial,
a trecut o vară-ntreagă,
am suit încă un deal,
a trecut și toamna bearcă
frunzele filozofau,
ne-nvăța Socrate, parcă,
oamenii încă oftau,
iar decembrie ne țese
lungi covoare de zăpadă,
p
Îmi pătrunzi muză în vise
Și inspirația mi-o aduci;
Nu ai gândurile-nchise,
Ci în cuget mi le arunci.
Dacă-s vânturi la răscruci
Scoți ideea din abise;
Îmi pătrunzi muză în vise
Și inspirația mi-o aduci.
Eu cu brațele deschise,
Viu simbol al Sfintei Cruci
Te u
suflete, patima zborului
suflete,
patima zborului,
ce bați cărările
cerului, norului,
te-ntâmpină orele,
iernile, verile,
luceferii-ți sună,
a glsuri de lună
și seară de seară,
îmi cazi ca povară,
iar pe înserat,
vii pe buze sfinte,
în dor de cuvinte,
mai ia-mă
mă doare
Mă doare frunza căzută în noroi
Și lacrima dulce din ochii tăi,
Mă doare ceasul ieșit din pereți
Și moartea când curăță vieți.
Mă doare cuibul sălbaticei Lede
Când nimeni, sărmana, n-o vede,
Mă doare iarna cu viscole albe
În cuib de stihie cu stel
Cerul zâmbeşte frumos, albastru şi rece
Iarna împrăştie fluturi albi de zăpadă
Cineva alunecă mai are puţini să cadă.
O sanie gălăgioasă pe lângă mine trece,
Ninge frumos, începe să se întunece.
Fulgii, steluţe mii de argint dansează,
Se rotesc în aer şi
Un copil minune în lumea muzicii
N-a știut că recviemul ce i-a fost comandat
Era dedicat propriilor sale funeralii.
Geniul lui Mozart depășea compozitorul Curții.
***
Privea ninsoarea rară de la fereastră.
Ningea lin, ca într-o poveste frumoasă.
Departe de
Picioarele lor au însămânțat
văzduhul cu războiul de o sută de ani
de cincizeci de ani
de ieri de astăzi
cu ploaia cu ninsoarea
cu tine cu mine
apoi au însămânțat
în plămânii lor
cu sângele ploii
al ninsorii
cu uitarea
până când văzduhul
i-a pierd
Un text codat, ca să nu mă depisteze inchiziţia! (a se citi cu timbru edificator!)
A fost odată ca niciodată, că dacă greabănul meu obosit nu le-ar fi trăit, nu vi le-aş mai fi povestit, a fost odată un colţ ceresc pitoresc, în care divinităţile s
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!