Blog

Mândră ţară carpatină

Hărăzită-n colţ de rai,
Doina ta ne mai alină
Zilnic grija pentru trai.

Libertate fă-ţi deplină,
Stăruie mereu s-o ai!
Mândră ţară carpatină
Hărăzită-n colţ de rai.

Dacă duşmani au să vină
Să-ntineze al tău plai,
Tu, la mila cea străină
Ni

Între creier şi inimă, există un loc

Unde mai toate lucrurile se potrivesc,

Dar fiecare oferă vieţii propriul soliloc

Şi, de-nţelesuri reciproce, se văduvesc.

Când noaptea zvâcneşte sub potcap,

Povara amintirilor îi dă inimii de furcă;

Fiindcă i se năzare

Iubite,
n-ai vrea să împarți cu mine
acest soare
și-această duminică de primejdii?
Vom fi doar noi doi în fața
necunoscutului
cu armură.
Ascultă? Bat clopotele nopții
și drumul de argilă
își caută rătăciții
între vis și toamnă, între ploi
și zgură..

Noaptea a rămas în fântâni secate,
trec pe lângă apele râului,
mă-ntorc în amintiri și-mi refac timpul
prin care am crescut liber.

Nu știu cum privești din fundul ochiului
patimile care nu-i lasă odihnă somnului
și mă-nfășoară în fibrele cuvintelor
țe

amurg

Amurg presărat cu aur,

Liniști mari și nemișcate,

Peste o insulă de plaur,

Răspândind singurătate.

Iarnă sumbră de metal,

Sus se-nvârte trist un corb,

Pe un orizont banal,

Tot e trist, e fad și orb.

Pe un bolovan de soare,

Cântă un cocoș voios,

Printre

Când măreţia amurgului îşi ninge

Însuficient copţii fluturi de argint,

Simt cum emoţia soarelui mă-ncinge

Privindu-i în apă chipul de hiacint.

În avalanşa vie de translucide picături

Învăluind amintiri în pădurea de stipul,

Zguduit de arhifantomatice furn

Spre entităţi de idealuri,

năzuinţele curg fără contenire.

De la gând la faptă,

între cele două maluri

cu diferenţă mare de nivel,

există undeva o treaptă

pe care, întotdeauna, stă cineva

- un justiţiar cu o foarfecă-

care le taie drumul spre-mplinire.

În ac

Lumina mă dezghioacă de coaje
pătrunde în interior,
cu degete transparente
aduce-n căușul palmei sufletul
și nu-l poate scoate.

Ca o rază se desprinde
și dă binețe cerului
cu înălțimi de gând.

Din întuneric
se naște un cântec de flaut
cu dans de i

trecătoare mai sunt toate…

toate-s trecătoare, dragă,
sentiment torențial,
a trecut o vară-ntreagă,
am suit încă un deal,
a trecut și toamna bearcă
frunzele filozofau,
ne-nvăța Socrate, parcă,
oamenii încă oftau,
iar decembrie ne țese
lungi covoare de zăpadă,
p

Îmi pătrunzi muză în vise

Și inspirația mi-o aduci;
Nu ai gândurile-nchise,

Ci în cuget mi le arunci.

Dacă-s vânturi la răscruci

suflete, patima zborului

suflete,

 patima zborului,

ce bați cărările

cerului, norului,

te-ntâmpină orele,

iernile, verile,

luceferii-ți sună,

a glsuri de lună

și seară de seară,

 îmi cazi ca povară,

iar pe înserat,

vii pe buze sfinte,

în dor de cuvinte,

mai ia-mă

mă doare

Mă doare frunza căzută în noroi

Și lacrima dulce din ochii tăi,

Mă doare ceasul ieșit din pereți

Și moartea când curăță vieți.

Mă doare cuibul sălbaticei Lede

Când nimeni, sărmana, n-o vede,

Mă doare iarna cu viscole albe

În cuib de stihie cu stel

Cerul zâmbeşte frumos, albastru şi rece

Iarna împrăştie fluturi albi de zăpadă

Cineva alunecă mai are puţini să cadă.

O sanie gălăgioasă pe lângă mine trece,

Ninge frumos, începe să se întunece.

Fulgii, steluţe mii de argint dansează,

Se rotesc în aer şi

Un copil minune în lumea muzicii

N-a știut că recviemul ce i-a fost comandat

Era dedicat propriilor sale funeralii.

Geniul lui Mozart depășea compozitorul Curții.

***

Privea ninsoarea rară de la fereastră.

Ningea lin, ca într-o poveste frumoasă.

Departe de

Picioarele lor au însămânțat
văzduhul cu războiul de o sută de ani
de cincizeci de ani
de ieri de astăzi
cu ploaia cu ninsoarea
cu tine cu mine
apoi au însămânțat
în plămânii lor
cu sângele ploii
al ninsorii
cu uitarea
până când văzduhul
i-a pierd

Un text codat, ca să nu mă depisteze inchiziţia! (a se citi cu timbru edificator!)

    A fost odată ca niciodată, că dacă greabănul meu obosit nu le-ar fi trăit, nu vi le-aş mai fi povestit, a fost odată un colţ ceresc pitoresc, în care divinităţile s