Blog

Zâmbesc în somn,
visele au atins pragul
peste care nu pot să treacă,
mă bucur şi deschid ochii.

Totul este anormal de bolnav,
noaptea ascunde urme
în spatele oglinzilor.

Nu ştiu din ce cauze
îmi aud inima cum bate
nebună de legat,

probabil singurătatea
s-a

Printre umbre
nimicul se simte liber
fără să râvnească
la bogăţiile lumii

urme pe zăpadă
mă conduc în piscul morţii
de unde privesc
cum fuge pământul de sub picioare

mă rog
de se opresc apele
şi se tulbură

tu te îmbraci în tăcere
şi straniu
îmi umpli go

Adio Tzara

Ein Hod, 24 Dec 1963

 Ianco in stanga - Tzara ( foto Man Ray ) in dreapta

Tristan dragule,

Îţi scriu aceste rânduri pe care nu le vei citi. Cel puţin sper că nu te-au înmormântat cu monoclul tău cu tot. Isidore Isou mi-a adus vestea morţii

m-am întristat pe drum
în apa fântânilor
mort de sete

nu m-am răcorit
rupt din calendarul verii
să mă îndepărtez de soare

pentru alt anotimp nisipos
voi veni la tine
cu iuibirea pe buze

voi trăi bucuria
înstrăinată cu răni
vindecate de teamă

Văd fulgi agonizând peste al meu natal sătuC,
Atunci când revăd copilăria pe care am trăit-O.
Lipsit de griji şi de nevoi în al vieţii leagăN,
Era ca şi când tristeţile din lume s-au scurS.
Rezident în amurgul vieţii, rătăcind pe pămânT,
Inutil să

Te-a întâmpinat când ai venit pe lume

La prima şoaptă de iubire spusă cu lacrimi.

Apoi, pe cărări transcedentale, spre clipe postume,

Te-a menit clepsidrei de dorinţe şi patimi.

În materie de iubire, are gusturi bizare

De măr roşu aprins când era încă v

NOSTALGII DE NOIEMBRIE

Cu fiecare noiembrie, mai trece o toamnă,
fără să vrei oglinda prinde ceaţă, doamnă,
anotimpurile se perindă în calendarul vieţii
şi ne trezim făr' să ştim la vârsta senectuţii.

Noiembrie îmi răscoleşte toamna din viaţă,
iar anot

Povestea din priviri

Adesea privirea mea povesteşte,
Este o carte pe care o răsfoieşte.
Prima pagină spune "Bine ai venit,"
Stai lângă mine, mai avem de vorbit.

În a doua pagină te aştept demult,
Vreau acum povestea ta să o ascult.
Privirea mea ştie ma

SCRISOARE CATRE MOS CRACIUN

Mos Crăciun, te rog să ai grijă şi de prietenii mei din reţeaua Cronopedia sau din rețelele de socializare. Chiar dacă unii, înainte, te-au poreclit Gerilă. Partidul care era în toate cerea asta, după model slavon răsăritea

Artiştii mari ai lumii

au părut şi par

făcuţi

ca oamenii,

dar

în aparenţă,

asemănarea lor cu noi

îţi induce eroare

pe retină.

Când

opera lor

e finisată şi văzută,

frumosul din inima lor

este o bucăţică

desprinsă

din infinitul

Universului.

Domnul

Îşi arată existenţa

pri

Umbră albă,
ceaţă a memoriei
acoperă gândul
trecut prin ziduri.

Peste mine ademenitoare
cade zăpada
şi mai albă.

Lumina îngropată-n cuvinte
răsare-n poeme,
trandafirii din sânge
îi împrumută din culoare,
meditează-n faţa oglinzii
la puritate.

Tu iubito, ca o l

                         Despre Hârtie şi instrumente de scris

 La început a fost papirusul 

Primii care au inventat ceva asemănător cu hârtia au fost egiptenii, o împletitură făcută din fibrele unei plante abundente în Delta Nilului, papirusul, pe c

noaptea nu este egală cu întunericul
are o poezie a ei scrisă de stele
plecate la plimbare

dimineața nu-mi încape în ochi
oraş în schimbare
rătăcit pe străzile soarelui

cerul în aceeaşi cămaşe bleo
îşi spală mânecile
în apele mării
lângă țărmurile timp

de Gavriil Stiharul

Volodomyr Makarenko apare expus de curând la Muzeul Rali, din exotica localitate Cezarea , cu 27 de picturi care provin din colectia muzeului.
Pictor ucrainean, născut în 1943, absolvă Academ

Viața noastră-i efemeră,
Lumea cum a fost nu este;
Ce zic unii e poveste
Ce n-o cred, dar totuși speră.

Făr-a prinde chiar de veste
Poposim în altă sferă;
Viața noastră-i efemeră,
Lumea cum a fost nu este.

Sucul fructelor celeste
Îl sorbim din atmosferă.
Ha

M-ai trădat cu o frumusețe de promisiuni
să devin un credul convins
dar nu mi-ai spus că o să uiți,
într-o zi pe cînd m-am trezit la realitate
și acum nu mai sufăr,
sunt un cutezător în canoanele vieții
cu toate simțurile în stare de veghe.

M-am cruci

Marcu doarme şi nu doarme.

Simte patul alunecând sub el şi cu el.

Sus, jos, înainte, înapoi... se dă în leagăn. Îi este cald şi-i place. A adormit îmbrăcat şi nimeni nu s-a ostenit să îndrepte acest neajuns. Era o treabă grea şi inutilă pe care au mai