Mamă spune! Mamă cere...

Cerului să-mi dea putere

Că mă frâng prin mine iar

Și-mi sunt zilele cu jar...

Mamă tu mă știi prea bine

Când mă rătăcesc prin mine,

Lupi flămanzi atacă-n stână

Fi te rog a mea stăpână!

Ține-mi inima în poală

Când hainii se rascolă

Și

Pribeag mereu între străini

Avutu-l poartă în valiză;

Rănită-i inima de spini,

Dar totuşi are o deviză.

Adânc s-a smuls din rădăcini,

Că-n astă  ţară este criză

Şi e pribeag între străini,

Avutu-l poartă în valiză.

Înalţă rugă spre creştini

Sperând să vină

Toamna așterne prin crânguri covoare,

Iar vântul doinește ușor printre vii;

Iarna pe culme își face cărare

Gătită-n dantelă de fulgi argintii.

Când cerul își culcă nori peste zare

Și picuri de ploaie dansează zglobii,

Toamna așterne prin crânguri covoare,

POVARA GÂNDURILOR

Purtăm povara unor gânduri îngălbenite,
ce dorm la tâmplă, ca nerostită întrebare,
când se trezesc n-acceptă să fie dojenite,
dar inima iertatoare, cere puţină răbdare.

Uneori, se-ncăpăţânează şi fac jurăminte,
mai apoi se-ncurajează să a

Pepsi se apropiase de Adriana şi o privea cu drag. Privirea lui insistentă îi atrase atenţia fetei, care se întoarse spre el şi zâmbind, îi spuse:
- S-a-ntâmplat ceva? De ce te uiţi aşa la mine?
- Nu, ce să se-ntâmple? îi răspunse el, fâstâcindu-se,

Nopţi în care nu se întâmplă aproape nimic

sau se întâmplă ceva aproape antonimic!

Sub candela tăcerii,

mă retrag într-un colţ de noapte,

gândul mă interoghează,

mintea-mi ascute cugetări aparte,

o căldură interioară îmi muşcă măruntaiele:

a fost Iisus uc

Am înviat din convingerea că nu mor
fără să-mi las amprenta, să rămână
pecete în sufletul urmaşilor.

Am refăcut socotelile cu viaţa
şi i-am rămas dator
cu câteva generaţii de cuvinte
pe care nimeni nu le-a scris.

Cel care mi-a deschis ochii
a convieţui

Motto: ,,De câte ori mă întorc, aminirea chipului tău mă întâmpină ca o înțepătură în inimă"
În răstimpul cât trăiesc departe de țară, mi-am făcut confidente din paginile jurnalului, de care nu mă despart niciodată. Jurnalul și albumul de fotografii

Am vrut să mă nasc
aşa cum seara promite
visele ce vor colora noaptea
mi-am scos degetele în lumină
să simt briza zilei
soarele şosea pe coji de lămâie
peste dimineaţa şifonată
în ochii ploii
am strâns din palme peste
corpul proaspăt ce aştepta să se nască
ic

Se îndepărtează cu inima frântă,
o tristeţe
în care nu mă regăsesc
s-a întrupat într-o limbă de moarte
fără blestem.

Cu pânzele întinse corăbiile vieţii
rup valuri mai înalte decât ele
pe o mare de singurătate
cu epave-n adâncuri.

Pe ţărmuri ţipă pescăruşii

Iubim zorii dimineţii,

fiindcă ei ne sunt drumeţii

ce ne dau întâi bineţe,

pân' la ani de bătrâneţe.

Iubim soarele de pe cer,

chiar de nu-i tot timpul sincer,

fiindcă anotimpurile

schimbă cum vor, vremurile.

Iubim serile cu lună

când stelele se cunună,

luminân

Lia, cu sâni cât dulia, umplând cupa cu pampoane,
Lungi picioare, fițe multe, tare-și dorea silicoane!
Lunguiețe precum sfecla, enorme cât doi bostani,
Da, corect, pretenții multe...n-are școală, da nici bani!

Din inimi o să crească rădăcini de stejari,
o pădure
nebătută de furtuni
în care s-a clădit casa cu o mie de feţe.

Am locuit în camera lui Făt Frumos
şi aşteptam să vină Ileana Cosânzeana,
a fost o noapte cu lună plină
în care lupii urlau de foame la

În zori zilei dintâi, Dumnezeu a ieşit la arat,

Apoi, a însămânţat ogorul planetar cu izvoare,

Din care a crescut fluviul vieţii, presărat

Cu poduri arcuite peste unda-i călătoare.

Pe podul timpului conducând spre infinit,

Mult prea alert, se scurge veşn

În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul;
Îl frământă o angoasă
C-au furat un lemn cu carul.

N-a călcat nicicând hotarul,
Lenea e mai sănătoasă...
În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul.

Talpa la bocanci nu-i roasă,
Călăreşte doar măgar

Ion Oprea, „Decaniada antologiilor”, Editura PIM, Iași, 2016

Un general printre cei 168 de cenacliști la distanță

Constantin Hușanu, membru al USR Iași

Un general printre cei 168 de cenacliști la distanță

Cu circa un deceniu în urmă, la Iași, se const

Înfloresc pe geam florile iernii,

Trec prea repede clipele vremii.

Vântul scutură hainele mai tare,

Amintirile se odihnesc în sertare.

Nopţile sunt acum întunecate,

Când ninge sunt atât de curate.

Este cald şi bine în a mea odaie,

Din calendar mai cade o f

Când stele răsar în pieptul tău iubito
se varsă cai lactee
în părul mirosind a trandafiri
  lumina  se înalţă   în ochi strălucind
a dimineţi
şi chipul ţi se colorează de amintiri
iubirea se clădeşte pe umerii zvelţi
te cuprinde răsăritul cu focul mi