Blog

Astăzi stau la colţ şi aştept
mă întunecă un gând ascuns,
pe lângă mine trec tot felul de oameni
fiecare cu un scop anume,
mă întreb şi nu ştiu să răspund
de ce îmi fuge dragostea şi se pierde
ca o pasăre-n zbor.

Nimeni nu vine să mă întâlnească,
de f

Sub cupola naltă a catedralei,

prin lumina estompată,

rece şi întunecată,

asemenea unei magice clepsidre,

toamna aceasta îşi gestionează inteligent ultimele zile,

bătându-le ritmul curgerii

cu ultimele frunze ruginii,

şoptindu-şi speranţa

într-o spirală pl

sunt singur pe o insulă pustie

doar gândul tău mă ajută să supraviețuiesc

trec zile multe trec în agonie

fluturii toți mă amețesc

sunt singur în mijlocul saharei

în jurul meu nisipul îngroapă amintiri

căldura și răceala ademenesc o mie

de cămile să soarbă a

Lumina zilei tremură ca o frunză purtată de vânt,

În struna de sălcii, vântul hoinar doineşte a jale,

Galben şi neliniştit se scutură al păsărilor cânt

Odată cu frunzele ce se-aştern resemnate pe vale.

Spre orizontul violet, norii se-adună-ncetişor,

Soar

Mă întorc în cuvânt şi-l admir
cu penaj de pasăre a paradisului
pus în poeme,
în toate sensurile posibile
caut înţelesuri divine.

Tu o să locuieşti în cuvinte
în cuiburi de vocale
cu sunet de frunze.

Nascut într-o lume necunoscută,
am învăţat şi continui în fiecare zi
cu tot ce-mi este oferit,
niciodată nu ştiu
de ce o fac cu nepricepere
şi nu fructific intuiţia şi expierenţa
ce m-ar înălţa la adevărata cunoaştere,
fără dureroase remuşcări
ori pierderi

E miros de rece, totu-i plumburiu,

Vântul e mai tăios ca niciodată;

Tristă pare zarea întunecată,

Ale lunii raze bat în arămiu

Şi dimineaţa nu mai e scăldată

De lumina unui soare purpuriu;

Când împrejur totul este cenuşiu

Bolta cerească rar e înstelată.

V

Omul acesta care sunt, bun sau rău,

și azi, și ieri, a avut de spus ceva;

ca și lumea s-a apropiat de Dumnezeu

şi, enigmatic, a iubit-o pe Eva.

Omul acesta care sunt, urât sau frumos,

cu bucurie şi-a dăruit existenţa;

nu regretă că destinu-i este sinuos,

că

(Donald John Trump; Nueva York, 1946). Cuadragésimo quinto presidente de los Estados Unidos. Enriquecido en el sector inmobiliario, Donald Trump forjador desde la década de los 80 de un imperio empresarial orientado a la construcción de casinos, hote

Se leapădă natura

de haina frunzelor,

se-mbracă iar poetul

cu roba muzelor,

se-ascunde dimineaţa

în taina cerbilor,

alunecă iar şesul             

în noaptea corbilor,

se risipeşte toamna

prin sate şi-n pustiu,

se prinde promoroaca

pe versuri, şi-i târziu…

se

Nopțile colorate în alb negru
mă cuceresc prin insolență
ajunsă la apogeu.

Diminețile îmi par rupte din coloana
sonoră a unui anotimp pustiu,
tăcerea nu mă lasă ieșit din rând
și-n mine se zbat
grele lupte de stadă
ce nu vor ajunge în piața trandafirilor
un

DANSUL DANSATORILOR

          ( Tangou )

Privirea alunecă, ochii-ncercuiesc reverenţa,
braţele flămânde, trufaşe, măsoară distanţa;
ucide-mă-n milonga, această,,poveste lungă''
să simt travaliul paşilor şi-mbrătişarea chingă.

Cum sunt norii, acolo, pe cer? Ştiu că sunt mulţi şi se plimbă deasupra Pământului. De ce? Nu au mâini să se ţină unul de celălalt, nu au nişte forme precise ca să-i desluşeşti ca vreun obiect sau vreo entitate. Nici prieteni între ei nu cred că sunt

    Se întâlniseră într-un bar întunecos iar pe chipul ei se așterneau umbrele unor suferințe îmbătrânite de-acum. Vorbea aproape fără șir iar în rumoarea din jur îi era greu să o urmărească.

    - Așa că să nu îmi vorbești mie de sinucidere pentru că

Mi-au îngheţat cuvintele pe frânghii
sau pe corzile vocale,

am ajuns să trag cu arcul
în enigmaticul surâs al femeilor feshion,
în ochii lor cu decor fals
şi buzele cu acid hialuronic
fără senzaţii.

Îmi pare totul desenat
în nenatural
cu semne într-o erecţ

Cohen Leonard 
ne face semne de adio 
noi am rămas lângă al vieţii şubred gard 
cu muzica şi strofele, iubiţi de bard 

şi câte valsuri el ne-a dat 
între aici şi dincolo de lume 
Matilde toţi visam în cor 
din cer cădea scrum pe covor 
din vioara lui ce arde

Nopțile în alb negru
mă cuceresc prin insolență
ajunsă la apogeu.

Diminețile îmi par rupte din coloana
sonoră a unui anotimp pustiu,
tăcerea nu mă lasă ieșit din rând
și-n mine se zbat
grele lupte de stadă
ce nu vor ajunge în piața trandafirilor
und