Speram să găsesc cândva un fascicul

de timp sau măcar câteva clipe,

să-ncerc să mă joc cu nimicul

şi să-l închid în propriile-i aripe.

Ca un bumerang,

în zbor peste muchii de raze,

condiţia efemerului îmi întoarce gândul:

- este peste puterile tale,

o pierd

       SPAŢIUL GEOGRAFIC AL ROMÂNIEI MELE PERSONALE

       Dacă survolăm mintal Globul pământesc, vom observa că Ţara Sfântă, Israelul, se află în Răsăritul lumii. Vechea şi celebra capitală a Ţării Sfinte, Ierusalimul, este situată în răsăritul ţări

Un univers de dor închis într-un pumn de lut însufleţit,

O picătură de sânge albastru care respiră prin cuvânt

Încercând să evadeze din labirintul gândului ascuţit;

Acesta-i poetul, ancorat în sechestrul clipei pe pământ.

Spiritul poetului - pânză de co

doar ea avea o stea primită-n dar

când încă nu știa că primăvara ghioceii se usucă

între coperți de cărți voluminoase

cu titluri abrupte și stufoase

pământul se-nvârtea ea se rotea

și anotimpurile toate se mișcau

în ritmul anilor care treceau

lăsând în urmă

Tânăr fiind, credeam că viaţa-i o veşnică rimă,

Iar tiranicul ceasornic rece nu are nicio putere;

Cu timpul, am realizat că, în fiecare bătaie de inimă,

Există o patimă, o irosire, un timp şi o durere.

Pe prispa ochilor lumii, când noaptea devine prea l

Pe firul vieţii mele îndestulător de agitate,

Presărată cu multe întâmplări necenzurate,

Cu inima streaşină la ochi, pe căile umblate,

Am adunat esenţe de amintiri adevărate.

Izvorul lor s-a deschis în gândurile mele,

Curge-al lor sânge mocnind sub clipe

Nu sunt aici...

Ion Vanghele

Nu sunt aici şi drumul n-are capăt

În noaptea ta am să cobor cândva

Lumina în amurg se pierde şleampăt

Şi tremură în lacrimă de stea.

Te-ai dus cu infinitul tău de lacrimi

Te-ai agăţat de-o ramură prin vremi

Închisă în pledoari

A-ţi găsi bucuria-n durere

Cezarina Adamescu

            Bătrânul Orb din Odiseea, spunea: ,,Cine a rătăcit şi a pătimit mult, îşi găseşte bucurie chiar şi în durere”.        E o vorbă nespus de înţeleaptă pe care Seraficul Francisc a pus-o în aplica

Afară cad luceferii iubirii

Afară cad luceferii iubirii

În nopțile uitate în decor

Și în privire graiul amintirii

Mai dănțuie în cântul de cocor.

Iubirea asta cu parfum de ploaie

Se-mbată cu alaiul nelumesc,

Dar iată că la mine în odaie

Aud din cântec glas

VIITORUL INCEPE AZI

În 1998, Kodak avea 170.000 de angajați și vindea în întreaga lume 85% din hârtia foto. În doar câțiva ani, modelul lor de afacere a dispărut și au dat faliment. Ce s-a întâmplat cu Kodak se va întâmpla cu o  mulțime de industr

Am presărat petale pe patul aşteptării,
gândurile călătoreau departe.

Mă forţez să-mi mobilizez toate simţurile
existente în stare de veghe,
inima mi-a întărit trăirile furate,
am ridicat ochii spre cerul schimbător
cu toate sentimentele strânse-n măn

E bine să cunoşti

Cezarina Adamescu 

            Să-ţi faci o viziune a ta asupra lumii, să ai habar. Important în acest demers al omului este ochiul. Ochiul acela special care cercetează, vede, aude, strigă, imortalizează, dă mărturie. Uneori ai acea

Când cucuveaua muşcă luna de un colţ,
Sub pleoapă de pământ pândeşte ca un hoţ,
Un bocet de gorun, pasăre vicleană
Zidită-n cuvânt precum o altă Ană.

Cuşmă neagră noaptea se varsă în ploaie,
Urlă aşteptarea, lacrimă văpaie,
Ca un corb pribeag şi nesăt

Păşim alături liniştiţi pe a iubirii cărare,

Un cântec se înfiripă acum în depărtare,

Din al inimilor noastre calde şoapte,

Luna este cu noi în altă clară  noapte.

Un cântec despre noi cu a fost o dată,

Liniştea nopţii vorbeşte tare înfiorată.

Un gând sen

Am amânat să mă nasc, mâine
dar nici mâine n-o să fiu fericit,
nimeni nu ştie sigur
ori de câte ori s-ar mai fi născut
cum decurge travaliul,
visez de pe acum cerul senin
dar acelaşi cer poate fi fără noroc.

Născutul are o stea în frunte
pe care nimen

Actorii

sunt speciali,

trăiesc

de multe ori în viaţă,

o înmulţesc

doi ori doi,

patru ori patru,

şi

aşa mai departe.

Viaţa lor

ar fi incompletă

fără scenă şi platourile de filmare

unde

alte identităţi şi timpuri

vin şi revin

în viaţa noastră.

Singurii

care deţin secre

FILONUL SUFLETULUI

.

Au îngălbenit nopţile de-atâta toamnă,
la tâmpla ninsă tremură gânduri vechi,
fără strop de sfială inima mă-ndeamnă
s-alint optimismul ce se scaldă în ochi.

.

Urc pe trepte de gând demult, prăfuite,
dintr-un ochi de geam pătrunde lum

viddi vici vidd

sunt cuvinte care mă fac silabă şi greaţă
ca un mucegai în ochi, 
un lapsus intercostal
un icnet decisiv,

un nod în gâtul meu voalat de războaie
mângâiat de alcool şi ţipete în viddddd-ul galactic

ca un eroic falus monumental 
pus la paradele

Am scăpat din vedere tristeţea
care bântuie printre oameni,
am rămas o imagine-n oglinda sufletului
fără nicio singurătate uitată
în casa unde urmele aşteaptă
tăcerea cuibărită-n obiectele fidele.

Intomnat în tâmplele desenate
cu straturi subţiri de c