Blog

Beau lacrimi de zare senină,

de nori şi de păsări în zbor,   

beau lacrimi din cupa prea plină

a unui prea trist călător.

Beau lacrimi de doruri ucise,

de văduve, şonţi şi orfani,   

de îngeri, de versuri nescrise, 

de prieteni vechi, noi şi duşmani.

Beau

Tu locuieşti într-un ţinut
dintr-o lume imaginară
în care femeile zâmbesc rar
şi bărbaţii învaţă să le fure surâsul.

Eu rămân în acest univers cu decor,
un călător pe acelaşi drum
pe care trec pescarii la râu,
să-şi vindece tumultul pătimaş
şi peştii nu-l

umbre delicate 
fac mâinile soţiei 
frământând pâinea 
trăirilor imediate 

o pată pe covor ! 
e soare acolo 
furnicile se rostogolesc în plăcerea luminii 
n-au gânduri despre mâine 

eu dormitez cu ziarul în mână 
Bach zumzăie cu vioara lui 
în ea se îneacă o m

Pe partea opacă a surâsului tău forţat,
rictusul gurii se frânge de buzele cărnoase
n-am să le pot imortaliza, le las
să fure aparenţa.

Degetele lovite de neastâmpăr
şi mâinile parcă mai grele decât sunt
descriu cu mişcări largi şi uniforme
toate ar

Lumina se rupe

când se întrerupe

dorinţa omului

în vârful pomului.

Se face-ntuneric,

pare un generic

de telenovelă

filmată pe-o velă.

Această dorinţă

era o voinţă

simplă şi normală,

nu mare scofală.

Dar aşa se-ntâmplă,

te loveşte-n tâmplă

şi tot se destramă

pe-o po

      A plecat fără a-și lua rămas bun. Cu o mulțime de fotografii și cu speranța că amintirile vor deveni mai frumoase odată cu trecerea timpului. Îl ura pentru ceea ce era și mai ales pentru ce nu va deveni niciodată, pentru încăpățînarea de a rămâ

Dau lumii mărturie: Învăţ să trăiesc fără aer

Credeam că nu se poate și nici nu se poate, la urma urmei. Ultimele mele nopţi îmi stau mărturie: crizele tot mai dese de înecăciune, de alergii multiple care mă împiedică să respir, sunt mai mult decât

Când te văd atât de tăcută,

aş vrea să am văzul acustic al liliacului

şi să nu pierd nicio vibraţie

a tăcerii tale.

Când te văd atât de îngândurată,

aş vrea să mă insinuez în gândurile tale

să le provoc autoincendierea,

iar ele,

asemenea păsării Phőenix,

să

Când eram copil,

îmi luam inima în ochi,

mă strecuram tip-til pe geana dimineţii şi,

în ritmul bătăilor de priviri, cu nările înfiorate,

adulmecam adierea zorilor din verdele crângului

şi parfumul multicolor al câmpului

strecurat prin sita măiastră a curcu

Depărtarea nu salvează totul Doar o anumită
perspectivă îți strânge inima ca într-un clește
A fi tânăr încă nu-i o amintire Deși toate lucru
rile se deplasează în mare grabă spre trecut Lă
sându-te singur în balta prezentului Băi de nămol
te prăjești la

Nobelul, Oscarul şi Pulitzerul există doar pentru marile spirite ale Occidentului şi se decernează împreună cu diplome, cu statuete din aur şi cu sume de bani.

Pentru marile spirite ale Răsăritului premiile sunt ura, dispreţul şi batjocura, lanţurile

Atât de banal dacă n-ar fi complicat,
Discredităm tragicul prin indiferenţă.
Pe pânza de apă a lumii, în duplicat,
Nevoile suferă acut de insuficienţă.

Nu tot ceea ce este în vogă, este şi preţios

CEZARINA ADAMESCU

            Ne-am obişnuit ca atunci când vedem ceva strălucitor să vrem şi noi, neapărat să avem acel ceva. Indiferent ce. Important e că se poartă, e la modă. Şi cum să nu vrei să fii la

POETULUI ADRIAN PĂUNESCU

Ca om, ai fost cu bune şi cu rele,
nimeni nu are voie s-arunce piatra,
dar ca poet, un geniu, rămâi nemuritor,
ai fost cuvintelor sculptor, un truditor;
ai scris când vremurile au fost şi grele,
unii te-acuză c-ai greşit mul

Pentru unii,

ultima noapte din octombrie

a avut culoarea ei

normală,

pentru alţii

a avut o culoare indecisă.

Buimăcitul

ăsta de Halloween

se rătăceşte şi pe la noi

de ceva timp,

vine la pachet

cu

monştri, schelete, fantome,

vrăjitoare şi diavoli,

luminând

prin dovl