Blog

Peste suflet simt ca un lințoliu,

Se răsfiră frunzele în vânt –

Se depun ușor pe Capitoliu,

Singura scăpare-i în mormânt.

Toată viața este  o fantasmă,

Goi ne naștem, goi plecăm din ea –

Hai să punem de o cataplasmă,

S-o mai îndulcim cât s-o putea.

Peste s

SĂ VINĂ MOŞ-NICOLAE

Viaţa mea e un copac,
iar vârstă-i de bunică,
dar cu asta mă-mpac,
chiar de nu sunt mică.

Am un suflet de copil,
(doar anii mi-s bunici)
şi mă travestesc tiptil,
în Alba ....şi cei 7 pitici.

Uneori, Cenuşăreasa
şi-aştept prinţul rătăcit,
o f

Trec timpul printr-o râşniţă stricată
îl pun apoi în oala de pe foc
degeaba, nimic nu se schimbă,
urme pe zăpadă de lupi
care pleacă în haită,
aşteaptă să atace singurătatea rătăcită.

În această lume duplicitară
gândurile caută răspunsuri
la întrebări

Sfântă Noapte de Crăciun,
Harul Domnului coboară
Peste noi și peste țară,
Peste orișice cătun.

Din viaţa trăită spre viaţa rămasă, real sau în imagini de gând,

ne plimbăm pe nisip cu picioare tot mai grele,

ne bucurăm de sărutul lui fierbinte şi flămând...

doar în joacă, copilul din noi mai zideşte castele.

Deşi, adesea, prăbuşesc şubredul edifi

După ce-am exersat o clipită ţipătul,

Când soarele ne-a arătat dimineţii,

Trăim paradigma de-a exersa sufletul

Înotând împotriva curentului vieţii.

Orbiţi de vocea multiplelor dorinţe,

Ne aruncăm în torentul de patimi şirete

Acceptând cu prea multă uşurin

VÂNTUL

Bate vânt de toamnă. Bate blând în sonorităţi autumnale şi-mi cotrobăie prin suflet răscolind amintiri care dor. Alunecă într-o suflare aspră prin fibrele trupului meu anunţând vremuri grele. Îl primesc fără a mă împotrivi şi-ncerc să mi-l fac

Prin legănatul fulgilor de nea zăresc cerul.
De sus am primit vestea minunată
A venirii Domnului Iisus
Să ne aducă iubirea, darul necuprins.
***
Țipătul pruncului este deșteptarea scăldată
În lumină, este răspunsul la chemarea vieții
Să vadă negrăita frumus

PRIMA IARNĂ ...

Prima zi de iarnă, dintr-un an fără soţ,
am întors-o din drum, o sclipire-destin,
un dar prezis de astre-n anotimpul hoţ,
iar în sufletul pustiu păstrată diamantin.

Frânghii de lumină s-au coborât din cer,
semn de bun augur peste noaptea al

MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

Anii trec, amintirile rămân..
..
Sărbătorile de iarnă. Crăciunul, Anul Nou, să nu uit Sfântul atât de drag copiilor, Sf. Nicolae, minunatele sărbători creștine ce lasă în sufletele noastre minunate trăiri.
Era o iarnă grea ,

Mă întorc la tine ca o filă-n calendar,
lasă-mă să te găsesc unde am fost
pentru că nu mai știu alt loc,
noaptea se preface că nu vede.

Frânghii se dezleagă de nodurile cerului,
din ochii stelelor lacrimi de brumă
cad reci pe fețele florilor,
să nu le

mâinile ei frumoase
îmi strâng anotimpurile în pumni
și nu le lasă să plece

noaptea mă descîntă
de credința-n veșnicii
și adorm cu stelele-n brațe
să uit
când lumina se topește
în gândurile răstignite pe trupul
din pământul în care m-am născut

ochiul î

În visul nedeslușit

Mă culegi din mii de gânduri,

Din nopți albe ca o floare

Și-n poeme printre rânduri

Rămân  raza ta de soare.

Ziua mă cuprinzi  în brațe

Și-mi vorbești ca unei zâne

Îmbraci versul în speranțe

Dar cu mine cum rămâne?

Că-n căușul palmei ta

Sunt pasăre sihastră

Sunt pasăre sihastră

Cu  farmece de vis

Însă  poema noastră

E-ntregul Paradis.

În visul nopții tale

În care tu mă chemi

Când numeri mii de stele

Sau de durere gemi.

Pe frunte port tăcerea

Și poate chiar mai mult,

Dar nu-mi lua  plăcerea

Are tata An o fată albă,din cale-afară!Nerăbdătoares-ajungă pe la noi,îşi aruncă veşmintele,le rupeîn bucăţeledin material ceresc,apoile destramă,şile-mprăştiepe Pământ.Începesă colindemintenaşa chemare şi-a bucurie,dansândcu crivăţulde sărbători,pes

Soarele-i iubit de Lună,
Crai de zi- Crăiasa nopții,
Îi privim mirați cu toții:
Rareori sunt împreună.

Poate-i văd doar mateloții
De pe vas, de nu-i furtună;
Soarele-i iubit de Lună,
Crai de zi-Crăiasa nopții.

Aștrii multe au să-și spună
Depănându-și firul