Blog

MÂNTUIRE

A ostenit toamna de-atâta, desfrunzire
şi-a făcut valizele să evadeze din ţară,
iar trenul e deja, garat pe linia-plecare
doar, doamna-toamnă trebuie s-apară. 

Este nerăbdătoare să-şi ia la revedere,
să urce în trenul ce-o va purta departe
şi chiar

Poţi trece pe lângă mine neştiută
în ochii mei te pierzi în nesfârşit,
eşti o boare asemeni unui gând tomnatic
pe care nu-l opreşte nimeni
să-şi povestească amintirile.

Tăcerea-mi se destramă ca pânza de in
pentru că păşeşti prin ea
ocolindu-i umbra

ea a plecat

Ea a plecat. Începuse să plece de mult.
Întindea brațele către cer. Never more.
Am strigat după ea. N-a auzit.
Voiam s-o întreb cum o cheamă.
Avea aripi de ceară și din mâini
Îi creșteau flori de ,,nu mă uita”.
Îi era trupul biciuit de so

Víctor Jara; (La Quiriquina, Chillán Viejo, 1932 – Santiago, 1973). Cantautor chileno, y compositor, folclorista,  nacido en Chile en 1932, fue un componente formidable de la música Chile, su estilo era único y un gran conocedor teatral, y un gran am

Pe toate patru ne cheamă Ana,

Ne-nvăţăm cum e cu internetul,
Ne gândim s-o punem de-o dandana,
De ce s-o pună doar tineretul?

Noi acum suntem mame şi bunici,
Însă, mult ne-ar plăcea să mai fim mici,
Mici tinerele, s-agăţăm băieţi

Din ăia faini, şi bogaţi,

Ce n-avem ne trebuieşte,

ce avem nu-i o avere,

ce-i puţin nu ne ajunge,  

ce e mult şi mai mult cere.

Ce nu-i timp ca timpul curge,

ce nu-i soare străluceşte,

ce nu-i munte se înalţă,

ce nu-i gheaţă se topeşte.

Ce e trist tot trist rămâne,

ce e vesel se pre

(Shimon Perski). Político Israelí (Wlezyn, Polonia, 1923). Nacido en una familia judía de la ciudad, entonces alemana, de Kronstadt, a los 11 años emigró con sus padres a Palestina (aún bajo mandato británico). Allí  estudió en una escuela agrícola y

În adevărul vieţii, cu spaţii de penumbră şi de clar,

atunci când nu ai vorbe mai convingătoate,

e bine să taci, din când în când, măcar;

dacă se poate, chiar în gura mare.

Fii întotdeauna cu inima în acord! Învaţă de la ea!

Lacrima ei picură tăcută şi

Ţară, azi, a cui mai eşti?

Vasile Neagu-Scânteianu

Ţara mea cu dalbe creste

Îndreptate spre zenit,

Chipul tău îmbătrâneşte-

Zâmbetul ţi-e împietrit!

Din meleaguri de poveste

Au ramas doar amintiri,

Că nici Codrul nu mai este-

Decât cioturi în priviri!

Nici i

Sunt un înger trist

când mă gândesc la noi.

Alunec de pe coamele

regretelor,

pe un fir de vis,

întreb toţi norii

eu unde cobor

ce ploaie mă va biciui.

Aripile mă strâng

vreau încă o pereche

pe măsura acestei iubiri,

zborul să-mi fie ca al unei păsări

ieşite din

  Man Ray- subiect închis

Man Ray mi se pare un personaj - subiect închis. Orice descriere, analiză cât de admirativă ar fi ea, nu va atinge mai sus de genunchii artistului. Îl văd cu mâinile crispate pe lumina pe care o sileşte să se culce pentru el

Șopotește glasul toamnei,
Prin via îmbelșugată,
Vântul prinde trena doamnei,
Și obraznic, vâââj! o saltă.

Trece câmpul în rugină,
Călcând buruieni muiate,
Necăjită-i o sulfină,
Că-și pierdu frunzele toate.

Tuși sec o mătrăgună,
Cică prinse o răceală.
Măsălariț

Ai fost actor, și menestrel,

Ne-ai bucurat pe toți cu harul

De-a ne sădi în inimă un țel,

Și-n suflet bucuria, nu amarul.

Erai în floarea vieții, manifest,

Și dăruiai la public bucuria,

Erai știut din vest până în est,

Din sud în nord în toată România!

Te-

   
                                        Nevoia disonanţei

                                               Glenn Brown
Ca să nu afirm direct nevoia de urât. Cercetând o interesantă carte lansată de Taschen (editură fondată în 1980, specializată în pu

A fost o vreme când ţineam morţiş

să-mi cuprind gândurile în palme,

să stau de vorbă cu ele,

să le desluşesc sensurile din priviri,

să le îmbrac în cuvinte

şi să mă întreb:

ce vor face când vor fi eliberate?

Eram convins că nu-mi vor simţi lipsa!

Zadarnic,

N-am fost cum crezi
acum sunt
şi cresc între noapte şi zi cu câte un strop,
fierb într-o speranţă de fructificare
de teamă să nu rămân sterp
ca un suflet ars.

M-am socotit, am hotărât şi am plecat
fără nicio supărare ori ruptură,
vreau să câştig ce n-am av

PREZENTUL
De
DANDU BRIEL (varianta finală)

Cineva m-a întrebat o dată:
‒ Ce durată are prezentul?
Iar eu l-am întrebat, la rândul meu:
‒ Atunci când spun această clipă, vorbesc de prezent?
‒ Desigur, mi-a răspuns el.
‒ Dar dacă spun această oră, vorbesc to