Blog

En su arrebatadora ternura, en su compromiso, en su fuerza y pureza, en su humor, las composiciones de Violeta Parra son uno de los máximos aportes que Chile le ha hecho a la sensibilidad y cultura de nuestro tiempo y una de las cumbres de la poesía

Deschid fereastra largă şi atentă privesc,

Printre rânduri scrise toamna o întâlnesc,

Mai sunt câteva zile, Septembrie mă îmbie,

Să privesc apusul, să mai scriu o poezie.

Drumuri tăinuite prin lăstărişuri mai dese,

Grădini curate, un fum înecăcios, alb i

DOAMNĂ PREAMĂRITĂ

Am adunat atâtea toamne pe umeri,
iar deseori, chiar uit şi mă minunez:
de ce, în suflet am strâns primăveri?
dar anii se cern şi nu mă resemnez.

Din nou vei suvola oceanul

Gândindu-te la revenire;

O lună ţi-a părut cât anul,

Dar ai avut o mulţumire.

Ce-ai trăit e amintire

Ce nu o şterge uraganul;

Din nou vei survola oceanul

Gândindu-te la revenire.

Te va învălui aleanul,

A visurilor plasmuire

Şi lac

Ea desenează cu sprâncenele fluturi negri
şi cu ochii caută buzele oraşului,
umbra iubitului plecat în capitală
şi îndepărtata zare,
marea uitată de ţărmuri
cu pescăruşi cu tot.

În zilele cu străzile naufragiate în larg
el trece numărând paşii
până

Îmi vine în minte vestita inscripție dantescă:

"Lăsați orice speranță, voi care intrați!" Ce mai glumă.

Trecătorule, îndepărtează-te cât poți de poartă

Și totuși, cât timp mai respiri trage speranță de viață.

***

Corăbii de gânduri călătoresc pe valurile

Sub mantia de frunze ruginii şi decolorate petale autumnale,

Ca un modus vivendi, grăbită, noaptea crescândă se-acioaie;

Triunghiuri migratoare cu gâturi alungite, în simetrii opţionale,

Leagănă zarea-n depărtare sub ameninţarea fluturilor de ploaie.

Do

Schimbare de stil

între subsol şi mansardă barocul difuz

lumina spectrală se gudură 
fiecare obiect are culoare, gust, un sunet 
unghia ta pe spatele meu e un semnal al spaimei 
cutremurul din noi, neliniştea ce vine

genunchii mei plâng a ploaie 
ne las

ROBOȚICNEALA

de

DANDU BRIEL

21.09.2016

‒  Ți-am spus de nenumărate ori să nu te mai teleportezi ca să ajungi pe terasă.

‒  Și eu ți-am spus și atunci că nu ești decât un tablou robot care menține ambianța și nu trebuie să te preocupe prezența sau absența

 Dorul se naşte în pasul care îndepărtează,

În nisipul umed care, în clepsidră, se întoarce,

În imaginea pe care gândul o decopertează,

În noaptea albă care în arsură se preface.

Dorul sporeşte odată cu paşii gândului călător

Pentru care depărtarea şi o

Varza, poate fi deliciu, însă cere sacrificiu...

Tre’ s-o semeni, s-o repici, muncă multă, ce să zici.

Zi de zi s-o uzi că-i cald, altfel frunzele îi cad...

S-o stropești pentru gângănii, pentru alte urâtănii!

Tot mereu te uiți la ea, cum îi crește manti

efect secundar (*)

cu o zi înainte 
o turmă enormă de furnici 
mi-a năpădit casa, cafeaua, peretele vestic 
căutau refugiu în bucătărie 
la 23, exact la echinocţiu, după vaccinul de gripă 
a venit ploaia

ameţeli, regrete cosmice 
să aprindem vreascuri mi-a t

TOAMNA ASTRONOMICĂ
( Echinocţiul de toamnă )

Toamna astronomică a sosit în gară,
demult, aştepta să-şi între-n drepturi,
în primul septembrie se autodeclară
şi tocmai de echinocţiu îşi pune lauri.

Doamna-ncoronată s-a făcut simţită,
chiar nerăbdătoare s-aju

Strâns înfășat cu fața doar un pic,
Cu ochii și fruntea de soare,
Pruncul se agață de viață calic...
- El este pe-a vieții coală de timp
Un semn de mirare!

Curând îl va chema ispita din zări,
Și-ncepe urcușul spre vârful de munte.
Par pașii lui pe-ale

Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări;
Norii grei şi opalini 
Împresoară patru zări.

Nu-s întâmplări
în versurile acestui poem
cu arome de struguri copţi
în teascurile luminii
şoptind gravitaţiei plăcerea
din dulcele mierii,

pulpă grasă în ulcele de lut.

Ecoul dă contur melodios şi înalt
în bucuria care topeşte spiritele,
simetrie