Blog

Nu pot să fiu cu tine când mi-e dor

e un blestem , o  karmă, simt  că mor.

of inimă continuu tu mă perpeleşti

eşti  cam nebună, ce profund iubeşti

Ador un înger cu suflet de fetişcană

care-l port în  gând ca pe-o icoană.

 în templul minţii  bine l-am adăp

Pe înserat la marginea lacului stând

Amândoi erau duși de același gând.

Fermecați de splendoarea rar întâlnită

Erau copleșiți de emoții. Prima idilă.

***

Într-un ținut sălbatic de o frumusețe încredibilă

Alerga o fată minunată încât nu părea reală.

A fost a

Se aude un sunet străin
vine rece pe o rază de lună
şi-i dă contur de întuneric nopţii

adăpostit sub cupola timpului.

Ne vom regăsi şi fără vedere
când lumina nu ne va însoţi,

poate scapără cremenea
şi-n varniţe arde calcarul alb.

Cu geometria in

Ghiţă îl privea pe căpitan cu coada ochiului, în timp ce îşi punea cureaua de siguranţă. Acesta se urcase alături de el. Tutoi şi Pepsi se urcaseră în spate. Nu-i venea să creadă cum era viaţa lui acum, pentru că îl cunoştea bine, de când erau copii.

Magistratul îl țintește

Pe sub ochelari, și prob,

Studiindu-l se gândește:

”Un alt asasin neghiob…”

Ghiță, ca la-nmormântare,

Cu smerenie, tăcut,

O să ceară amânare…

Mare lucru n-a făcut!

L-a trosnit pe Ion Negul,

Cu priponul de la cal,

Că-și sucea gâtul ca

SONET PE PRAGUL TOAMNEI

Adie vânt de toamnă, lângă tâmple

şi chiar de nu simt mirosul de iarnă,

cărarea se tot îngustează, doamnă,

dar fără să ştiu, ce-o să se-ntâmple.

Viaţa curge şi sufletul mă-ndeamnă,

să nu amân, iar soluţiile nu-s simple,

timpul zboară

Se înzorea în mine cântec vânătoresc,
hăitaşii porneau să are pădurea luminii
limpezire a izvoarelor în aurora răsăritului.

Foşnitul frunzelor rămânea în aşteptare,
veghea sticloasă se pierdea în zare
pe treptele de strajă ale dimineţii
cu o scânteie de

Petic cum să-i pun
balonului de săpun

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Respiră mireasma ce dăinuie între trandafiri,

Nu privi spinii cu dispreț. Şi ei pot fi folositori.

Trăiește în anotimpul inimii îndrăgostite.

Întotdeauna viața a fost înnobilată de iubire.

***

A început cu un sărut această idilă

Sincer, era o dragoste împă

Respiră mireasma ce dăinuie între trandafiri,

Nu privi spinii cu dispreț. Şi ei pot fi folositori.

Trăiește în anotimpul inimii îndrăgostite.

Întotdeauna viața a fost înnobilată de iubire.

***

A început cu un sărut această idilă

Sincer, era o dragoste împă

ILORIAN PĂUNOIU – Îngerul de la Popești - Vâlcea

Motto: „Unii tac pentru că nu înțeleg nimic.
Alții tac pentru că nu înțeleg prea multe !”

Vineri, 9 septembrie 2016, în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, la ora 12.oo, Ilorian Păunoiu, poet,

De ce să pun răul înainte? Dacă pun spini înainte, urmează să trec prin spini. Dacă pun un covor, urmează să păşesc pe covor. Eu pun numai binele înainte, răul îl las în urmă. Şi nici nu mai privesc înapoi, ca să nu păţesc ca femeia lui Lot.

Apel căt

Tu taci, iubito, multe-ar fi de spus,

Eu știu că nu mai am mult de trăit;

Se pare c-am ajuns către apus,

Iar boala grea acum m-a biruit.

Inseparabil dragul ne unește,

Mistuitor ca focul în vulcan,

Eram precum e apa pentru pește

Și ne iubeam mai mult an dup

     Într-o zi, între noapte şi zi, pe 15, acum 13 ani, la poarta vieţii sau de dincolo de ea, am bătut cu viteza timpului meu, de atunci. M-am lovit, frontal, cu timpul înapoi când un altul îşi căuta timpul său, cu o viteză mai mare ca a mea şi… m-a

Soarta ne-a încredințat acestui pământ
Cu condiția să plătim tributul la sfârșit.
Tot ce-am câștigat numai lui îi vom lăsa,
Iar el recunoscător în dune ne va plimba.

***

O noapte când iubești poate umple o viață.

Din farmecul de altădată a rămas o umbră

Și-acum altă nebunie
nu muncește cică scrie
zi ce naiba ești bărbat
doar atât ai învățat

Scârța sus și scârța jos
ai din asta vreun folos
ies dolari ies euro
viața ta zi încotro

Român vai ce naiba zici
Harap Alb printre furnici
arătare din povești
poet ieri