Blog

Pe ultimul drum

Merg pe ultimul drum. Nu sunt învins.

Nu mi-e frică de moarte, amice,

Chiar dacă s-au surpat nimfele,

Stau pe alaiuri de guri de paradis.

Merg pe ultimul drum. Nu sunt învins.

Unicornul s-a-necat în mări de amar,

Eu nu cred că cineva trebu

SONET PE CLAPE DE PIAN

Degetele aleargă pe clape, fără tihnă,
iar notele-s perechi ca-ntr-un menuet
şi două câte două se strâng în buchet,
apoi se răsfiră graţioase...ca o regină.

Partiturile-s scrise pe pereţii din suflet,
iar intensitatea sunetelor ... a

Rondelul marţafoilor
-pamflet-

Atuncea când urâtu- ţi dă târcoale
Şi- ar vrea în faţa lui să te îndoi,
Zvârlind cu vorbe laşe şi noroi-
Nu sta umil şi îndoit de şale!

Nu te- njosi, nici nu- i fugi din cale,
Ci pune- l la respect pe marţafoi,
Atuncea când

Când pleci....

Când pleci de lângă mine,aproape că te uit...
Frânturi mai prind din chipu-ți -străfulgerări în noapte-
Și sunt ca și copilul care plângând, mâhnit,
Adună dintre pietre, chipul păpușii sparte.

Oare când ești cu mine ,tu nu mă mai cuprinzi
C

În vrăjitorul amurg, ca o mare cu irizări între azur şi aramă,
Cu o crizantemă la cârmă şi alta, pe post de velă, la catarg,
În libertatea mozaicului de frunze, duios, amitirile mă cheamă,
Iar corabia gândurilor, semeţ, mă poartă spre al toamnei larg.

Am

Maria -Tuturor Mariilor şi Marinilor:La multi ani!- Vasile Neagu-Scânteianu Cu un surâs faci viaţa mai bogată, Chiar dacă ai la tâmple ghiocei Şi toamna te pândeşte pe alei- Tu- n suflet mai ai vara strânsă roată! Misterul vârstei nu ţi se arată, Cân

Gândurile mele înspicate de rod
cu arome din ţinuturi străine
îţi frăgezesc aşteptarea dospită-n şoapte
unde ademenită te grăbeşti să vii.

Apoi visele ca merele îngălbenite-n verde
cu miros de mir proaspăt,
în lumina intinsă pe pieptul diafan
înmugure

De teamă că va fi tunsă ca iarba
Cu lacrima sevei plânge pădurea;
În inima ei se simte securea
Când legea este făcută degeaba.

Ţi-aştept iubito revenirea
Ca dorul meu să îl alini;
Arunc coroana mea de spini
C-ai terminat cu rătacirea.

Cum, nu vedeţi
rugăciunile sfinţilor
plutind pe aripi
de tămâie?

Cum, nu auziţi
rugăciunile sfinţilor
cutremurând timpane
de arhangheli şi cer?

Cum, nu recunoaşteţi
rugăciunile sfinţilor
în para focului
ce mistuie zei şi păcat?

Nici eu.
Haideţi să-l

Această toamnă pare desprinsă dintr-o arhaică planetă istovită;

Îmi joacă-n ferestre amurgul nostalgic cu coama însângerată şi zbârlită.

Pe cerul scund şi zdrenţuros, norii se scurg ca nişte continente în derivă;

Se deschid în suflet comori de doruri

Nu sunt rea, nici asasină,
Da muriră ofticate,
Un card de ”sofisticate”,
Că ”înțep” cu rimă fină…
………………………………
Una care-mi e vecină,
A dat ortul în piscină,
Cu gândul la viața mea,
Și-au scos-o printr-o canea.

O, mamă, pune-mi în gânduri bucuria,
credinţa în trăirea simplă,
îndepărtează de mine răul
şi aşa cum faci pâinea, fă-mă bun,

dă-i sufletului meu ce-i pentru suflet!

Lasă-mi în trup semnul tău distinctiv,
vorbele tale nu se repetă se scriu
cu iubir

Din scrâşnetul osiei Pământului ce se învârte neobosită
Să ne aducă noaptea sub cortina vie a luminii astrale
Şi ziua, în casa de armonii autumnale, împobobită,
Se nalţă toate adevărurile triste ale existenţei tale.

Guguștucii

Motto: Fericit cel care cutează
să apere cu putere ceea ce iubește.
Publius Ovidius Naso

La colțul casei într-un nuc
Femela și c-un guguștuc
Au strîns câteva surcele
Făcându-și cuibar din ele.

După... atingeri ușoare
Au depus trei oușoare
Și cu g

Vocea ei nisipoasă ca malul fluviului se îngâna cu valurile,
trupul subţire de insulă îşi schimbă culoarea,
i se lipise de apă privirile ca într-o ploaie
ce risipeşte lacrimile norilor pe soare,
vibra într-un curcubeu pe un orizont şlefuit,

îmbrăţiş

Devorând lumina şi …

sfidând legile fotosintezei,

culorile se încolăcesc în forme delicate,

toamna pune stăpânire peste lume;          

o văd uitându-mă-n oglindă.

Ce fel de oglindă este aceasta?

nu scoate niciun cuvânt,

dar spune totul despre chipul meu.

Pământul se zbate

Ploaia lăcrimează,

vântul vuiește,

norii dansează,

pădurile leagănă ramuri,

frunzele cad triste, 

munții înalță privirea sărutând norii,

toți lupii urlă,

ecoul asurzește,

sunetele se îngână,

liniștea visează, 

copiii pământului dorm și dorm

pe

Despărţire

Covorul de vise s-a destrămat

Zdrenţe atârnă la margini de viaţă

Cuvântul iubire a fost  de mult uitat

Viaţa-i punte de nisip legată cu aţă

Pustiul din mine ce greu mă apasă

E-o piatră de moară ce atârnă prea greu

Întunericul, când cauţi drumul

Irizări de mătase pe poale –

luna plină;

pe arcoidul obişnuinţei ancestrale,

Carul mare aleargă peste divina-i lumină.

Cum se întâmplă în nopţile poleite,

ca de-o nădejde,

mă reazem de razele ei

şi am senzaţia că pot înfrunta universul.

În parfumul toamne