Blog

Din ceruri coborâtă, din adâncimi crescută, 
Mlădiță de altoi copacului cu nea,
Culoare şi lumină în vremea mohorâtă,
Te-asemeni cu licoarea ce-mbată când se bea.

... şi-ți auzeam tăcerea
prelinsă ca mierea-ntr-un
zâmbet duuuulceeee ...
zâmbetul tău
blând şi luminos
- culoare a spicului de grâu
pe chipul radiant al verii.
Albastru-ți privirii
mi-a îmbrăcat trupul
în cămăşuță diafană
sub care cântecul inimii răzbătea

Te topeşti în lumină
şi iei formă de floare
Petale de galben, de-albastru
și de orice culoare.
Te găsesc alb
în bobul de grâu
Și te joci în sclpirea
undei de râu.

Te-ai născut de demult,
înainte de lume.
Răsărit dărui zilei
ce cu tine apune,
Crești copaci spre

Scriind 
îmi aștern sufletul la picioarele Tale,
Tu, cel ce știi nevoia mea
de a fi
,,precum în cer așa și pre pământ”,
iar gându-mi este 
foc
și focul i-al inimii
ce-și caută fluturii plecați 
în căutarea fericirii.

GÂNDUL SCRIB

Motto: Gândul, cea mai puternică forţă din univers - prof. Dumitru Constantin Dulcan

Mă aşez pe banca unui gând răvăşit, 
regăsit printre frunzele unui anotimp,
aş fi putut să trec, fără să mă fi oprit,
dar zeul-timp nu se-ncrede-n răstimp.

Şi

Să-ţi umpli norocul cu deşertăciune
şi-n colbul său să te pierzi
cum nisipul înghiţit de pustiu,

singurătatea ta să o laşi altora
murind cu dorinţa să scapi,

teama să ţi-o măsori
deşi ea nu te măsoară.

Iar gândul tău ca o pasăre-n cuib,
ia forma l

Muzica era frumosul delir pentru un trubadur.
Era mister, era cel mai scump dar din cer.
Uneori cânta: am cunoscut ochi a căror privire
M-au făcut să-mi vibreze sufletul de iubire.
***
Este ideea de frumos, este floarea sălbatică a naturii.
Graţioasă şi f

Eveniment cultural

          Florentin  Smarandache: Mă consider om de știință,

                     dar în aceeași măsură și om de cultură

     Să vorbești despre Florentin Smarandache, trebuie să ai curajul unui luptător,

care, când intră în ring, să

Într-o mare de cer cu pământul ţărm, planşă de stele,

am deschis ochii dintr-o altă viaţă, singur printre coduri

cu

poarta sub lacăt spre orizontul de dincolo de lacrimi intonate printre stropi sau picuri de Suflet, în zbor. Le (pă)t(r)und, pe rând,

XIII.

Mai trebuie oare să aştept

să-mi cadă bruma pe veşmânt

când totul curge clar, precis,

spre infailibilul mormânt?

XIV.

De ce mi-e oare-atât de greu

să urc de-acum spre primăvară

purtându-mi scheletul pe umeri

fără să-l simt o povară?

XV.

Mă mai întreb ne

Regret acum, că iată, trece vara,

Și vine iară toamna mohorâtă –

Ne vom plimba tristețea seara

Prin parcul plin de frunza doborâtă

De bruma toamnei nemiloasă,

Ce verdele-l va preschimba în pal –

Mai bine-am sta iubito-n casă,

Și ne-am lăsa purtați de al iu

Proba de foc (preliminară) s-a încheiat printre liste lungi, scrise şi rescrise de coduri scanate. În timpul liber permis de timpul de dincolo de mine, îmi curăţ arsura de pe tălpi într-o baie cu sare şi-mi pregătesc zorii spovedaniei cu trecutul pa

Adesea luminile cerului ne privesc până-n zori.

Multe fapturi se nasc şi tot atâtea pier.

Nu voi întreba vraciul și nici savantul de venirea mea.

Nici ei nu știu. În final, fiecare îşi duce povara.

***

Incredibil! Am fost şi filozof şi tot n-am avut noroc