Blog

Merg la Domnul Isus

De mult timp tot încerc

Să îmi iau rămas bun

Că vreau să mă-ntorc

Pe tărâmul străbun.

Astăzi iar am găsit,

Timp şi vorbe de duh

Și cu ele transmit

C-o să plec în văzduh.

Șapte ceruri sau nouă,

O să urc… sus mai sus!

Azi rămas bun vă spun

poveste

pe apa morţii plutesc nuferi în zbor,

când ultimii fluturi mor;

umbrind păduri tu treci ca o taină,

în regeasca ta haină,

te chem mereu către gura lunii

să-ţi povestesc legenda pădurii,

poleită cu stele, luceferi, zefiri,

din basmul marii iubiri,

cu

În adolescenţă seara de iubire spune adevăr,

Farmecul strecoară în fiecare celulă mister.

Seara amândoi vedeau raiul frumuseţilor divine,

În zori se revedeau, râdeau, dar nu ştiau de cine.

***

Mergea ca un nor împins de vânt, fără ţintă.

Deşi era ca apa bu

Vara mea cu ochi senini,
Cu dudăie, flori și spini,
Spice aurii în lan,
Cum de vii tu, an de an?

Rugăciunea inimii

Mă îmbrac în liniștea cerului

coborâtă în Casa Ta Doamne

și ascult în mine Pacea Luminii Tale.

Trimit rugăciunea inimii

și mă las pe sărutarea pământului

cu dragostea mea.

Doamne! În casa inimii mele

a intrat lumea și a  lăsat praful pe ma

Trezește-te Domnule X

Vânătorilor de pokemoni

Prin parcuri se-ascunde năluca

Să prindă pe-alei în desfrâu

Puhoiul ce-mprăștie duca

Spre zori împletiți ca un brâu.

Și-mbracă-n iluzii privirea

Să joace un joc de noroc

În care se poartă orbirea

C-un val de spe

Iar ai venit să mă bucuri în al meu gând,

Numai tu, poezie mă surprinzi visând.

Am strâns amândouă petale de iubire,

Prin versuri vor merge toate în nemurire.

Când mi se face dor de liliacul înflorit,

Scriu în versuri despre un frumos asfinţit

Strâng vise

Timpul culesului

E timpul să culegem veșnicia

Din calea Domnului nostru Isus

Și-n inimi să aducem armonia

Cu sângele Preasfânt care s-a scurs.

Hai fraților cu toți la rugăciune

Și  grija lumii s-așezăm în ea

Cu inima să facem plecăciune

Arzând în suflete p

A Vorba cea plină de, Vai!

Mi-e inima toată durere

De forța pe care o ai

Când vii și lovești cu putere

Cu vorba cea plină de – Vai!

În crâng mi-aș ascunde tăcerea

Cu-aceeași putere de – Vai!

Dar iată că plânge durerea

Ce-n inimă poți să mi-o dai.

Și îngeri

O  clipă de tăceri

Revin pe-aceleași  gânduri de mătase

Ce au țesut atâtea clipe-n vis

Și îi cer lumii noastre să mă lase

În primăvara scursă-n  Paradis.

Albastre roze rupte în tăcere

Să-mi bucure privirea de cleștar

Și ochiul cerului plin de durere

Să se

Te chem...

Sunt vântul, sunt ploaia din stele ce mor

Sau sunt o copilă din inima lor

Ori forța întreagă din veșnicul vis

Și port rătăcirea în cerul deschis.

Adorm câteodată în luna de ieri

Și strâng în tăcere un soare din veri

Mă-nalț pe miresme prezente

Te chem...

Sunt vântul, sunt ploaia din stele ce mor

Sau sunt o copilă din inima lor

Ori forța întreagă din veșnicul vis

Și port rătăcirea în cerul deschis.

Adorm câteodată în luna de ieri

Și strâng în tăcere un soare din veri

Mă-nalț pe miresme prezente

Tu eşti mai fragedă-n esenţe poetice,
cuvintele se rostesc platinate de iubire
în vindecări atinse cu mâna,

creşte pe interior tulpina desăvârşirii.

Lumina risipeşte umbra răcoroasă
pe marginea râurilor, drumuri în mişcare.

Spume vor face apele lovite d

Seceta a ucis orice boare de vânt

poetul s-a topit și-a intrat în pământ

cuvintele-au albit ca părul din barbă

și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă




Desculți aleargă copiii prin cer

cu gura uscată nimic nu mai cer

și mamele au pieptul uscat și bătut

de par

cu faţa spre pietre

cuvântul e gol , nu mai plânge,

cine transformă lacrima-n sânge,

am pierdut noţiunea de vetre,

mă-ntorc mereu cu faţa spre pietre,

caut răspântia pe unde te strig,

de-atâta umblet mi-e dor şi mi-e frig,

se-aude glasul tău îndurerat,

cine

De ce să reflectez la ce-a fost ieri, la ce va fi mâine?

De ce în eul meu persistă strania amintire?

E prea târziu să mai aştept un strop de mulţumire.

Sunt legănat în umbră şi lumină.

***

În aer pluteşte a dragostei mireasmă,

Luminile din ochii lor fascin

Chiar de ești trist târziu în noapte,

Cu gânduri ca șuvoiul grele, negre,

Și-auzi nevrând nespuse șoapte,

Dar toate mințile-s integre,

Veni-va dimineața cu zorii luminoși,

Când soarele răsare în raze de lumină,

Iar gândurile negre rămân la păcătoși,

Iar tu

                                  Am plecat la armată

  Toamna începuse să pună covoare de frunze pe străzile Timișoarei, iar un soare blând te îndemna la o gură de aer curat pe malurile Begheiului, cum îi spun localnicii Canalului Bega, sau prin min