Blog

prispa copilăriei

încă mai visez la prispa copilăriei

când dormeam noaptea păzit de luceferi şi lună

în nopţile de vară, privind umbra păsărilor

care se târau prin întunericul albastru al nopţii,

parcă tot cerul cădea peste mine

şi mă păzeau toţi îngerii

Timpul e-n noi, sau noi suntem în timp -

Mă-ntreb adesea, suntem muritori

Și trece prea ușor un anotimp –

Noi suntem volatili ca niște nori.

Iar în clepsidră curge timpul nemilos,

Același timp ne crește și ne scade –

Să curgă dar, dar curgă cu folos,

Căci

Într-un an și jumătate,

De ar fi vara cât șapte,

Eu tot nu m-aș sătura

Să alerg desculț prin ea.

În opt ani, cu zile line,

Și doar veri, de fructe, pline,

Aș zburda pe câmp, prin grâu,

Și m-aș bălăci în râu.

Într-un șir de veri cât veacul,

Eu m-aș da de-a b

Drumurile nu s-au oprit şi capăt nu au,
oamenii-s cuprinşi de febra călătoriei
şi-i bănui şi de alte porniri
în căutarea locului făgăduit.

Trăiesc sub zodia patriei de bine
de nu-i mai încape cerul sub care s-au născut,
risipesc singurătatea prin ţinu

M-am trezit de dimineață speriat de ceea ce am visat.

Am sărit din pat direct în haine și am fugit la vecina.

- Săru-mâna, vă rog să nu-l lăsați pe Neluțu să iasă azi cu bicicleta pe afară!

- Bună dimineața, ce-ți veni să spui asta?

- Păi... să vă zic: a

La umbra unui stejar falnic, desfrunzit,

Se odihnea asudat un călugăr trudit.

Își vorbea în barba rară cu glasul răgușit:

Cu traista pe umăr și cu Duhul Sfânt am fost fericit.

***

Predicatorul condamnă frivolitatea, altul o glorifică.

Tu admiră poezia ca p

Stă să se năruiască în umbra
de care întunericul se ascunde
sub obloane de lut
prin care lumina nu trece.

Într-o noapte scoasă din minţi
vibrează sunetele de teamă
şi fuga te apucă fără să vrei,

Se-mbracă tufişurile de năluciri,
orice mişcare îţi cade

În viscolul Universului

Într-un val nesfârșit de soare se unduiesc trudele mării

ca să întoarcă la țărm proaspetele sacrificii

ca pe unele atât de neștiute de mulțimea stelelor

care se pictează în viscolul Universului.

Ce armonie de cuvinte stau să laude

Ca un copil

Mă rătăcesc într-un glas de copil unde șuieră tăcerea în gară ca să plece să culeagă roadele timpului meu nesfârșit ...

Îmi pun la uscat clipa și nu las vântul să o bată cu palma privirii dar aprind soarele cu focul inimii și  îi strâng lu

Vincent van Gogh a pictat subiecte cotidiene

Folosind culori vii şi trăsături de penel riguroase.

Aşa i-a placut să-şi oglindească impresiile.

Lucrările lui anunţă mişcarea. N-au fost vândute.

                     Astăzi stabilesc recorduri mondiale.

***

S

zarea cu plopi

zarea cu plopi îmi cade pe gene,

pe muchia lor duc norii amurgului,

luceferii sună pe pântec de cer,

aer de platină cade-mprejur,

e timpul furilor

când luna dă foc pădurilor,

rândunelele zoresc patima zborului,

bat căutările-n vârful norului.

Parcă-s trib de amazoane!

Cu ochii pe telefoane,

Fug chiaune din ogoare,

Un sobor de ”prășitoare”.

Gâfâie Tuța și Tinca,

Ana își pierdu opinca.

Vera șchioapă și mioapă,

Huștiuliuc! într-o băltoacă.

Cere ajutor la Nuna.

Smintita și căpcăuna,

A lăsat-o-n apa

Îl va lovi setea de adevăr
ca pe un călător
pe întinsul necunoscut,

nisipul îl va cerne pentru firicele de aur.

Numai cristalul are sclipiri în unghiuri
cu zvon de îmblânzire,

de nopţile de iubire atinse
ce zăbovesc la mal,

peşte străveziu prin râuri înc

Zburăm pe firul nepăzit al îngerilor

Îmi  alunecă zorii pe palme

în diminețile de mâine

dar am amintirile curate

în cupa de vise răzlețe

ce s-au petrecut cu razele lunii.

Vezi? În ritmul tăcerii dorm păsările

pe arcanele timpului.

Ca într-un mușuroi de stel

Dănțuiesc zelos nuntașii,

Socrul mic și soacra mare;

Starostele strigă tare:

Să intre în dans și nașii!

E -un vacarm, e încântare,

În ritmuri se-ncurcă pașii,

Dănțuiesc zelos nuntașii

Socru mic și soacra mare.

Pe rând dispar din galantare

Prăjiturele, papa

Este o splendoare să vezi florile în zori

Împodobite cu diamante în mii de culori.

Dragostea este pură ca bobul de rouă,

Dispare când razele soarelui le sărută.

***

Ţarina încununată cu aurul spicelor

Și azurul albăstrelelor se unduia ademenitor.

Șerpuirea

Sunt

(doar)

un om aruncat prin(tre) dosare

-le vieţii, la o margine de gând, dor, lume-

a mea. Mă cert cu ea, uneori, pentru trecut, să-mi cer, să-şi ceară iertare pentru crima de a mă naşte în vremea în care Sufletul e mai mare ca mine. Nu-l încap

Se-ncinge căldura şi se coace verdele crud,
adieri fragede şi umbrele caută
să ne alunge toropeala.

Nimic nu se mişcă, totul este static
înserările capătă scuturi răcoroase,
dimineţile au ochii limpezi de iubire,

nu ştiu
cum să mă împart şi ce să acopă

Stau învăluite tăcerile

Stau învăluite tăcerile în inima cerului

de mi-au adormit cuvintele în piept

și visează o seară în  gândul puterii

dar în inima ta s-au ascuns gândurile mele

și mă visezi în toate bătăile de inimii.

Ce umbre de speranțe se arată în