E seară şi vântul începe să bată

Nori negri adunând peste sat;

În zare fulgere cerul străbat

Şi ecouri de tunet câteodată 

                             Văzduhul răzbat. 

Sătenii cu coasa în spate aleargă,

Spre case se-îndreaptă cu toţii.

Iar carele în scr

Iulie...August...

Cu prietenie Soarele căldură dăruieşte,
În grădina casei trandafirul iar înfloreşte.
Cântăm, dansăm, râdem ca în copilărie,
Iubirea ta multe îmi dăruieşte numai mie,
Adunăm amintiri frumoase într-o poezie.

E timidă chiar şi când se priveşte în oglindă.

Zi şi noapte inima ei blândă te cheamă,

Somnul îi zboară şi n-are pic de odihnă,

Doar sărutul din vis a făcut-o fericită.

***

Sub foşnetul plopilor doi tineri ascultau doina inimii.

Vântul copleşit de sentimen

În lume e iar agonie

Dă-mi Doamne Sfinte putere

Să pot să-nțeleg ce ai spus

Că palma ce lasă durere

M-ajută să-ajung cât mai sus.

În lume e iar agonie

Mă doare obrazul cumplit,

În laț mă prinde-o mânie

Și chipul mi-l lasă cioplit.

Din palmele lumii, ciudat

Tot cerul din mine să cânte

Mi-e inima asta o taină

Și totuși demult o cunosc

În spirit îmbracă o haină

De fapte ce mă recunosc.

Primesc așteptări fărâmate

Ce vin pe orgolii de drum

Și vor într-un fel supărate

Să treacă de ceață și fum

De cer mi-este inima

Istorii se scriu după rugă

În clocot a dat azi veninul

Din inimile  pline cu frig

Şi-n clipa de față tot chinul

Mă face la Domnul să strig.

C-atâta și-atâta putere

Dansează în inimi de fier

Și lasă aceeași durere

De zâmbet, de frig și de ger.

Istorii se sc

Nestăpânita patimă

Curg toamnele lunatic printre ploi

Și luna alb din gând se prăbușește

Când cresc dorințele printre nevoi

Și rătăcirea verde răbufnește.

Amurguri cad în repetări livid

De se îmbracă bezna în poveste

Și-n nebunia zilelor perfid

Din aginia

Cu privirea pusă-n cruce,

Gura strânsă de-nsetare,

Tot icnea ca să aburce,

Moș Iloaie, pe-o cărare.

Mâniat e pe Ileana,

Că de când are feisbuc,

Ori e prea acrită zeama,

Ori e dulce ca un suc!

Straiele-i sunt ponosite,

Zdrențe-n coatele bătrâne,

Și de soare-

Rătăcea printre tineri cu ochi visători,

Gândea la măreţia lunii în mantia nopţii,

La legănatul holdelor aurii în arşiţa verii.

Ce frumos! Îndrăgostiţii nu cunosc spinii.

***

Florile cerului răsar noaptea pe bolta cerească,

Se retrag în zori lăsând roua să

Doctore, te rog, prescrie-mi
o dragoste mare,
să-mi astâmpăr sfâșierea din
vaetul
sihastru.
Un cer senin să-mi stea de veghe,
când febra nopților și îndoiala
vor înălța un rug,
în fiecare lacrimă și-n fiecare oră
de-așteptare.

*

Doctore, te rog,bandaj

Casier m-am întors, după ani, să scanez timpul urcat în trepte până la nivelul mării. Am aflat, acum, de ce am învăţat să înot înainte de a merge, doar Sufletul ştie să zboare.

(Trupul e pământ, Sufletul e cer,

iar

apa întinde legătura dintre ele

până

Ca un zefir te-nvăluie dragoste mea,
Prin păru-ți bălai rătăcind se-nfioară –
Pe pleoapele dulci peste ochi peruzea,
Și-alene pe sânii pietroși de fecioară.

Ca un zefir zboară gândul spre tine,
Departe ești, dar atât de aproape –
Făptura-ți în minte

de Gavriil Stiharul

Aud glasuri din lemn,
văd șarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
și văd semn.

Văd ierburi pe stânci
și fum de polen,
și urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.

Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
și văd

Cuvântul Mamă este sfânt!

Să ţi-l aminteşti cu dor,

C-aşa fac şi cei ce mor

Când părăsesc acest pământ.

Pân-ai fost mai mărişor

Te-a vegheat duiosul cânt...

Cuvântul Mamă este sfânt!

Să ţi-laminteşti cu dor,

Iar de vei fi rătăcitor

Prin lume hăituit de vânt

Omule !

Omule! Ridică-te !
Privește pe fereastră!
... O altă zi, același Soare
Sunt daruri dis-de-dimineață.

Stai în genunchi !
Fă-ți semnul Crucii,
Că ai mai pus o zi la viață.
Azi n-au de cheltuială pruncii,
Ești sigur, până dimineață.

De orice clipă