Blog

Privind

Privind spre mâini ce dor m-apasă,
în lipsa ta, de-un azi, de-un mâine,
şi de întoarcerile-acasă,
de griji, din colţul meu de pâine.

Ţi-am căutat în ploi şi stropii,
din dansul trupului pe mâini,
cum aş putea să te apropii,
cum ai putea

Poezia e instrummentul prin care cuvintele devin artă,
Arta e modul în care banalul devine extraordinar
Și astfel se naște capodopera, faptul simplist devine complex...
Nu pot sa fac o capodoperă, nu știu nici măcar daca e artă,
Sunt doar sentimente expr

Adorm, visând o relaţie la distanţă,

reuşind  intimitatea unei scoici de melc.

Somnul meu profund

e o parte dintr-un complex program european,

umplut cu rahat şi arome de fistic.

Specialiştii au construit şosele de centură,

pentru inimile şi sufletele noas

Să mori din dragoste neîmpărtăşită
rămasă în inima ta ca un obiectiv,
nu mă face niciodată vulnerabil,
eu trăiesc în iubirea care va veni direct
aşa cum vine setea de apă şi este ori cauţi
până dai de fântâna sau izvorul curat,
nu bei apă de la orice

Ţi-am scos întunericul din haina obişnuită,
l-am aruncat unde-i este locul,
te-am privit cu ochii luminii
şi s-au limpezit apele inimii
ca într-un izvor, cerul albastru.

Apoi m-am descotorosit de toate prejudecăţile
care mi-au fost sedimentate-n memor

m-am născut într-o caldă și frumoasă zi!
primăvara, viața mereu mi-o înoiește...
nu-mi rămâne niciodată, elanul tinereții secătuit,
n-am pierdut nimic, nimic nu-mi lipsește!
răspuns la întrebările vieții, este « IUBIREA »
... nemăsurată în cuvinte...

timpul se învârte
în Lumina Atotțiitoare,
il poți opri, tu... oare?

desigur, petrecând sub bolțile de brazi,
cu o durere mută și amară,
viața ta rămâne la prezentul... azi!

ades, indescifrabil,
te trezești cu gândul
la albele primăveri
și te întrebi,

Cerul s-a zgârâiat în unghiile gândurilor mele.

Uitasem să le tai. Sângerau

stelele. Aveau coadă acum.

Probabil aşa au apărut cometele, iar eu nu ştiam,

nu vedeam, n-aveam ochi pentru asta. Nici cuvinte.

Doar lacrimi

fără loc,

fără spaţiu,

fără albie,

d

Oare greşesc că te iubesc?

cu adevărat simt cum întineresc

în mine doruri infinite cresc

numai de dragul tău trăiesc

Iubita mea numai cu tine

viaţa are un sens, mi-e bine

se întâlnesc superb două destine

strig, chiar nu mă pot abţine

Mă năpădesc imenşi fio

vis de toamnă

în seara veche şi coclită

nu mai aştept nicio ispită,

chem de pe drumuri

umbrele la poartă

ca un surâs pe buzele

 de moartă

şi fac din ele flaute

de rouă

pe cerul învrăjbit

de lună nouă;

în visul meu de toamnă

trist am stat,

ca un strigoi

de toţi în

Aş doini în vârf de plop,
În strai popular şi clop,
Tras hoţeşte pe o parte,
Să răsune hăt, departe!

Aş doini prelung, în nuc,
Schimnică precum un cuc,
Şi cu patos, şi cu jale,
Să îmi strig norocu-n cale.

Aş doini în şapte ulmi,
Să m-aud prin nori, sub

Sunt zile 


Ştii, sunt zile când în mine, moare-un cuvânt 
şi muşc din mărul putred 
şi încalc porunca Lui, 
rotirea mi-e oprită, 
nu murdăresc pământ, 
mă unduie un vis, 
dar nu-l spun 
nimănui. 

Sunt zile care nu ştiu, 
iubito, ce să însemne, 
aştept să fiu cu

Frunzele au uitat...  să mai cadă

îndrăgostite de soarele tomnatic

la porţile orizontului...

în palida mirare

aşteaptă mirifica ninsoare.

Aştepţi şi tu

tăcut cu chip de piatră,

să ningă liniştit, să ningă viscolit,

să ningă, odată!

Zăpezile ce stau topite sub

Nimeni nu se întreabă de ce arborii nu vor să trăiască în păduri,
lipsa lor de protecţie este de-adreptul jignitoare,
aşa că s-au hotărât să se nască răsfiraţi în teritoriu,
să se bucure de singurătate decât de moarte.
Chiar dacă sunt loviţi de vânt

Ştii, iubito ...

Ştii, iubito, suntem frunze,
sub furtuni şi ploi ce-au fost,
doruri toate,
ce se îndreaptă,
ca o taină-n ... zi de post.

Tu mi-eşti taina,
din cuvinte,
visul tău mi-e rădăcina,
depărtarea şi iubirea,
gând,
ce îndreptăţeşte vina.

Ştii, i

O mulţime de cuvinte dezgropate într-o frază,
acoperite cu alte sensuri care mimează realitatea
se grupează în propoziţii neanalizate de nimeni,
oamenii se prind cu gura de vorbe uzate,
îşi primenesc vocea şi pleacă la cârciumă.

Aici se dezbat printre