Blog

 Colajul prezintă doar o parte dintre laureații CONCURSULUI DE CREAȚIE LITERARĂ, promovați de REVISTA ”STEAUA SEVERINULUI”, ediția I din data de 14 Oct. 2015.
Aici puteți vedea întreaga listă: 
Secţiunea - poezie:
Marin Tuturanov – premiul II
Milsn Coşov

Cu emoţie încă vie aduc gânduri bune tuturor celor care au trudit şi mi-au pus în rama sufletului "Frescă pe zăpadă"...

Am primit cu multă bucurie volumul oferit premiu din partea reţelei literare "Cronopedia". 

 Mulţumiri: doamnei Lenuş,  domnului Mun

Cu metroul

Am plecat spre casă.

Obosită...

Tare somnoroasă,

Ațipisem.

Mă trezesc deodată.

- Unde-oi fi?

Mă uit speriată.

Dar în față

Văd a mea căciulă,

La un nene

Cu mutră de... Ștrulă!

- Mi-a furat-o!

Găndesc speriată.

De i-aș cere

Să mi-o-napoieze,

Cine știe?

Or să

Cerul îşi arunca liniştea pe un petec de pământ

şi banca în acelaşi loc înconjurată de toamnă

cu ghinde căzute printre frunze foşnite de paşi

ca-ntr-o sală de teatru

şi ropote de aplauze

se ridicau din aerul umed de ochi

şi lumină era. Îşi pregătea şedi

Nu vreau ...
(după o postare a Mariei Vasile)

Nu vreau să îţi fur timpul şi nici să-ţi pun zăvor
spre a linişti a tale maluri.

Vreau doar să fac aşa încât să conteze timpul ca
paradise de visuri, unde tu să îmi deschizi
spre necuprins aripile, cuvântul

Mă dor privirile
de atâtea iluzii în van
tăcerea -mi rănește auzul
perechea de fluturi îndrăgostiții
Îmi întind o scară de jad
Și-un ghem fermecat.
Prind capătul firului
Și arunc ghemul deschizând
Labirinturi.
Soarta mă leagă la ochi
Și mă duce

Să nu mă întrebi 

Să nu mă întrebi ce sunt ... nu mai ştiu, 
zidesc dorinţa-n dor de tine, 
nici nu mai ştiu de-s foc...pustiu, 
visez un vis clădit din mine. 

Visez un drum,izvor... o cale, 
o rază spusă-n răsărit, 
dorinţa-a viselor astrale, 
din depărtări

Cade ploaia rece fără urmă de regret peste chipurile triste,

Am nevoie să simt cum îmi curgi prin vene

Să-mi încălzești interiorul, să mă amețești ușor

Când îți sorb fiecare picătură delicată plină de savoare.

Vreau să îmi lipsesc buzele de răceala ta,

Să mă cutremur când îmi dezmierzi papilele gustative

Doar tu mă

Simţire

Ştiu, sunt departe-acum şi vinovat e timpul,
că străjuiesc în dor, simţindu-te aproape
şi cer doar clipei tale să laşi liber cuvântul,
iubirii ce ne scapă, privire pe sub pleoape !

De ce struneşti cuvântul,în lumile confuze
căci eu numai cu ti

Nicio inimă nu doare
încât să iasă din piept,
doar sufletul se simte aruncat peste bord
şi nimeni nu vrea să-l salveze.

Oraşul îşi iese din fire şi sughiţă,
toţi îl vorbesc de rău fără să mişte un deget,
cuvintele se simt frustrate de valoare
şi sforă

Ne construim 


Ne construim din lutul întărit, 
ca zid prea galben destinat tăcerii, 
când cad doar stropi din cerul sfânt, rănit, 
să fim prezenţi la ora învierii. 

Să înviem iubind aceaşi toamnă, 
o vreme care tace-n zori ivite, 
un cer de dor, din taina c

În dormitorul femeii cineva nu venea la timp
de parcă întâmplările se ţineau lanţ,
nimeni nu se sufoca de plâns dar nici nu-i venea a râde
noaptea îşi plimba somnul prin vise
cu scopul de a le face realitate în zilele care vin.

Aşa că dormitorul rămân

Pustiu...
Si e târziu...
Se scurg în foaia goală
Doar vorbe fără sens
și știu
E ...frig afară.

E frig,
Iar eu te strig,
Că-i frig la mine-n suflet,
Mi-a înghețat iubirea-n vene
și dorul
De-al tău zâmbet.

Apari
și-apoi dispari,
E în

M-am născut sub semnul torid al Cancerului

Tot ce ating se transformă în amintire,

Trăiesc nociv, uit ades de mine, dar niciodată de tine.

Sunt un biet poet fără nume....

M-am născut din pasiunea nebuna a doi nebuni,

Biete suflete damnate etern la singură

CIUTA

La izvorul din pădure
În gura de hududoi
Când e soarele-n chindie
Se-adapă turma de oi.
*
Iar în orele de taină,
Pe poteca bătucită
Cu urechile ciulite
La izvor vine o ciută.
*
La stâna de pe colină
Arde felinaru-n cui,
Oile rumegă în staul;
Dul

Retorică

de Mioara Anastasiu

Iubește-mă ca un avar

Ce nu-și împarte altuia avutul,

Iubește-mă ca un podar

Care blochează lângă pod trecutul.

Te voi iubi ca albatrosul marea

Scrutând adâncul tău să mă hrănesc,

Îți voi ști zbuciumul, voi ști chemarea,

N-ai s

Îmi scriu

Îmi scriu cu-o toamnă versul, arzând în dor făclii,
când paşii reci pe alee, sunt norii din senin,
aştern o slovă-n pagini topind câte o zi,
şi las zăcând trecutul sub ploaia de venin.

Nu vreau ca amintirea să ne îngheţe bruma,
şi sub putere

Ce poate contempla azi un poet
mergând din Bethleem spre Nazaret
la început de-octombrie fierbinte
cu Fiul Omului în suflet şi în minte?

Coline musulmane, cer evreu,
ficuşi în floare, Dudul lui Zaheu,
fântânã, casã, îngerul Gavriil,
raze de soare, lacrimi