Blog

Dacă ochii tăi,

însetaţi de dor, mă vor căuta,

mă vor găsi 

în frunza fragedă a primăverilor timpurii.

Dacă ochii tăi 

întristaţi mă vor căuta,

mă vor găsi

în frunzişul umed al toamnelor târzii.

Dacă glasul tău, 

cheamă în noapte

numele meu,

îţi răspunde marea.

Caută-mă-n mireasma dintr-o vară,

într-un crâng cu frunza rară

sau chiar în versul de vioară...

apleacă-ţi ochii trist, tăcut...

o să te doară...

Caută-mă-n dimineţile cu soare,

petalele de floare

şi-n roua din grădină.

Găseşte-mă în visu-ţi

în gândurile toat

Ploaia s-a aşternut strategic.

Printre crengi, ascunse, păsări îşi înalţă glasul

în momentele ei de respiro, ca un ecou.

Era un vacarm continuu printre cuvinte.

Literele se ciocneau între ele. Vaiete prelungi.

Îşi puneau piedică, să cadă. Ordinea lipse

ascund monotonia sub tălpile timpului 
fără teama de a deveni un altul

Chiar dacă primăvara păşeşte pe vârful picioarelor,
tot i-am simţit aburul viu
în ciripitul duelat al păsărilor,
florile-n grădini scutură mirosuri,
se prind în jocul însufleţit al clipelor.

Într-o sinaxă milostivă de înviere
simt înălţimea gândului c

Tiță se-nsură deodată,

Și îi spuse tata Șușu,

Că Chera e-o deșucheată,

Și-o să-i schimbe-n viață, cursu*!

Nu în bine, căci versată

Își dorea statut de doamnă,

Doar să fie măritată,

Cum aspiră orice ”poamă”!

Nu era o frumusețe,

Fadă, mutră de bărbat,

Deținea in

Eşti floarea din grădina sufletului meu

Cu lacrima de dor te ud oftând mereu,

Un înger care preface întunericu-n lumină

Şi flacăra dorinţei puternic mi-o animă

Să te ţin în braţe, ce tare îmi doresc

Mă gândec la tine, în mine doruri cresc

Tănjesc la un să

Cândva ochiul sufletului, vedea desenându-se
Harta iubirilor sale pe cerul timpului, limpede. Liniile
Erau clar conturate,cărarea aceea mă purta în grădina
Din sufletul cald , plin cu flori de iubire al mândrei și mireasmă
De colăcei calzi ai bunic

există o parte din mine

închipuire a ceea ce sunt

vis şi păzitor de vise

amestec de îndoială şi credinţă

spin negru înfipt

în împietrite retine de sfincşi

  ipoteze ale secretelor

într-o zi

am să-mi adun ultimele resturi

şi inima sufocată de mlaştini

se va d

Un gânsac cu două labe

Crăcănate ca la babe,

Arogant, cu ciuf pe cap,

Săltat, căci mâncă un nap,

(Şi nu-i plăcuse defel)

Sporovăia singurel:

*

"Drac de soaţa altuia,

Aş urca-o pe o stea,

Doar să-i dau drumu' în cap,

Să moară ca un gândac,

Căci întruna cleveteşt

Aşa cum devreme ziua dă semne bune ori rele
de tu o să le vezi,
iubirea va pune pe ochi şi pe obraz,
bucuria ori tristeţea venită din interior.

Cu o lumină sau umbră se naşte
starea din suflet, oglinda ascunsă a inimii.
Astfel se culege zâmbetul nufer

Cu o moarte simulată
într-o farsă penibilă,
după aceea
cu multă tragere de inimă
se-ncinge o pomană pe cinste
de carne-n post ameţită-n băutură.

Şi aşa cade norocul în groapă,
mai trece un stol de corbi peste necaz,
o hoardă de lăcuste flămânde
ce rod

Urc pe scara destinului
în dreapta mă învăluie tăcerea 
în stânga lumina
paşii îşi urmează
sensul impus
de cine?
nu voi şti niciodată

Iubito nici bine n-ai deschis ochii
frumuseţii Şi mi-ai epuizat dex-ul
melancoliei Teama de-a fi ce bucu
rie Doamne ce bucurie După o vre
me însă captiv într-un poem adorm
între două pagini virgine
Geneza şi Apocalipsa

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Timpul n-a avut timp şi pentru mine, să-i măsor clipa din noapte.

S-a apucat

să-şi scuture cerul fără nori,

în tunete şi lacrimile lui, parcă, erau fulgi.

Ce primăvară târzie în toamna mea

şi florile toate,

erau înflorite pe strada paşilor mei.

Îmi ado

Ești creația mea născut din nevoia de a iubi,

Ființă intangibilă și pură de-ai putea ști...

Rasul tău și cuvintele sublime nu le voi mai auzi, 

Je t'aime mon amour.

Departe de tine, aștept să te întorci, 

Mă afund și mă înec în ganduri cenușii

Ce vin și zb

Acum plouă în orașul iubirilor spulberate

Și un erou romantic își plânge amorul pierdut,

Cu inima ruptă se înneaca-n uitare

În fundal se aud gemete delirante.

O fată grăbita merge prin ploaie, 

E doar un pion în decorul trist și monoton. 

Pe frumusețea idi

În memorie s-au strâns întâmplări ale trecutului
şi tot felul de judecăţi,
nişte adevăruri neadevărate dar cu impact.
Respir uşurat tot ce am învăţat ca un dat
prin care au trecut oamenii fără să ştie de ce,
de fapt lumea trece părintr-un conglomerat

Ridic privirea să deschid ferestrele din pereţii fără geamuri

ai cerului din noapte cu drumul de stele şi nu ştiu cum

să-mi îmbrac pământul de flori,

să zâmbească,

să-i arăt că mă bucur

când razele din zori, îmblânzesc clipele de peste timp

şi dorul înv