Blog

Filosofez vorbind, ca să nu tac,
Și tac vorbind, înlănțuind păreri;
Înlăcrimată-n zori, eu mă prefac
Zâmbind cu sufletul plin de dureri.

Spre nicăieri alerg ca să ajung,
Sperând să povestesc în absolut
Tot ce apare-n dorul meu nătâng,
Iubiri tăcute,

Noaptea se sfârşise la poalele pădurii
dezbinată de temeri,
cu o clipă mai devreme a văzut o lumină pe coama dealului,
nimic nu poate s-o stăvilească,
nici dacă-i aruncă-n faţă cu ceaţă
strânsă de pe văile fumegânde ale munţilor.

Nu ştiu de ce lumina

În penumbra nopții, fiecare clipă e un preludiu al morții care se întoarce să-mi amintească tot ce a ars în mine sperând că voi renaște când tu te vei întoarce. A trecut prea mult timp de când noaptea nu mai are sens pentru mine. Închid ochii încercâ

În după amiaza acelei duminici,Ilinca mi-a telefonat iar eu mărturisesc că telefonul acela era exact ceea ce îmi doream mai mult în acele clipe.De când ne am întâlnit de dimineață, în obor, gândul la Ilinca nu mă mai părăsea.Era către seară când celu

Toate stelele o să capete abajururi de noapte
ca nişte umbrele verzi, de ploaie,
în zilele verii cu arşiţă
purtate de paparude înfăşurate de plante.

Vor fi botezate cu apă limpede
invocând ploile curate şi roditoare,
noi vom privi dacă apar norii acei

Trăiesc intens clipele existenţei mele     

la tine mă gândesc vrăjit, atins de dor   

aş vrea să îmbrac haina de nuntă a sufletului

în acord cu meritele inimii liniştite

În templul muzicii sferelor să pătrund,

acea regiune cosmică divină

cu tine ţinându-

Trăiam o-mpleticire a gândurilor.

Încercam o gestionare a mentalului,

separând imaginarul de problemele reale.

Minunile... nişte vechi locatari ai sufletului,

rău platnici, refuzaseră toate utilităţile,

într-un război cu chiriaşii lumeşti:

patimi, obsesii,

Aşternem uitare prin suflete;

încolţesc oglinzi întunecate

sub totul de cretă.

Şterg gânduri nebune de sâmbătă;

copaci ispititori îmi apucă părul

să-şi hrănească vorba vântuită

între noapte şi zi.

Apuc a dimineaţă speranţa...

Şterg praful din amintiri cu dor de lumină.

Mă mint că uit trecutul din visele pierdute în noapte

şi aştern peste urme de paşi, imagini penetrate de iluzii

cum că (mai) sunt tânăr şi liliacul a înflorit.

Mă caut

să mă regăsesc,

să mă aflu

între cer şi p

Amintirile, în memorie, se decolorează uneori
exact ca acelea pe care le păstrăm în sertare
deşi poate le vedem mai bine cu ochii altuia
în lumea dimprejur.
Pe străzile mele poveştile încep cu
A fost odată o vreme cînd duminicile desenau
flori de cir

Doar moartea are culoarea tristeţii metalului
ce taie ierburi şi oameni,
rămâne lutul umed în care crapă coaja seminţelor,
verdele mugur de cearcăn stelar absoarbe lumina.

Irizări strălucitoare şi reci
îmbată ochii cu lichide migrate peste orizont
fră

- Pleacă, mă, de-acolo! Strigă polițistul, cu gura plină, deschizând pe jumătate geamul mașinii.
Cei doi polițiști înfulecau din niște pulpe de găină fripte, murdari la gură și pe mâini.
- Lasă-l, mă, că n-are ce să facă rău, se bucură și el de Crăci

Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele
cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele
înroşindu-şi strunele

Cântă vai până la verde
sufletul de mi se pierde

Cucul cântă ca o floare
înfloreşte şi mă doare

Cade-o barză pe hârtie
şi cu pr

un vânt primăvăratic 
mângâie gândul răpus de ierni

Oricât de frumoase ar fi poeziile sfinţilor din închisorile comuniste (Vasile Voiculescu, Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Virgil Maxim, Nichifor Crainic şi alţii), ele nu pot reda cereştile trăiri ale acestor cereşti poeţi.

Doi prieteni trec cu maşina pe

Să rupem din trup tot ce-i de prisos,
mai ales minciuna din oase,
unghiile să devină luminos alungite,
un ochi de pisică
pentru care întunericul se pierde
într-o noapte deasupra oceanului.

Gândul se schimbă după folosirea cuvintelor,
se construiesc al

În limba în care se înţeleg
totul se desfăşoară într-un carnaval
cu multă mişcare alegorică şi colorată,
de nimeni nu poate fi neobservat
cum îşi joacă rolul.

Risipa de inefabil din ochiul trecătorului
pare plină de bucuria luată-n râs
cu ochii împăti

Tensiunea creşte şi ploaia cade şi tună.

Mă zguduie tremurul ierbii şi distanţa

e mare. Nu o pot măsura pe de-a-ntregul ei.

De la rădăcină, tulpină şi floare, spinii se arată în penumbră.

Aştept lumina să-ntindă braţele, să-mi scuture

nervul de nerv ş