Blog

'Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti, te afli, într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune. Omul are o stare de rugăciune, nu clipe de rugăciune, momente când se roagă şi momente când nu se roagă. Ar fi cumplit şi groaznic'. 

Fă-mă, Doamne, iar copil,

măcar pentru o zi,

nu ca să mai învăţ odată să păşesc,

nici ca să mai învăţ odată

să înot sau să merg cu bicicleta,

nu ca să mănânc cireşe

căţărat în vârful cireşului,

nici ca să mai alerge după mine

vecinul căruia i-am spart

geamul

Vreau să tac Să aud cine mă ur
mează Vecinul meu Dumnezeu
Geneză cotidiană filtrată de sto
macul vântului Hermeneutica tă
cerii de la celălalt capăt al nopţii
Mama mea biblioteca mă alăptea
ză non stop Însă arât ca un ţâr de
bibliotecă evident Cine citeşte

Cobor treptele, în mine, să deschid ochii, să privesc viaţa

în timpul ei, cum, în faţa unui şevalet, împroşcă, aruncă,

pictează un tablou din culori vii sau moarte

din apă, din pământ, din cer.

Îmi cer pata de tăcere cu susur de izvoare,

cu seminţe ce

Se fărâmă felurile lumii

într-o linişte mare.

Şi păsări aduc târziu

flori de primăvară.

Acolo se inundă popasul cu miresme ;

să-mi poarte gândul,

să-mi umble urma

ucisă timpului meu.

În zidiri, tristeţi se-adună

Şi noian de amintiri,

Dar o clipă de furtună

Umple nopţi cu năluciri!

Vaier în ziduri răsună

Răscolind tăcerile,

Printre norii de furtună

Timpu-şi cată zorile.

Meşteri cetluiesc în piatră

Nemurirea unei lumi;

Care va fi clipa noa

Cu psihoză, netratat, părăsit, frustrat şi trist,

De măicuţă renegat, cu un ştreang la căpătâi,

Şi-un săpun alunecos, nu să-mi spăl jegu-n călcâi;

Îmi vărs "lava" pe facebook şi saituri, că-s sonetist.

.

Sonetist şi nu sonat, diferenţe sunt şi ba!

Bădăran

Albul nins
se-ntoarce la matcă.
Izvoare de cer
năpârlesc.

Pielea subţire
de apă,
cine o bea
când sunt plecat din tine?

Au plecat chiriaşii din mine
preţul era prea mare pentru inima lor
şi a celor fără inimă.

Nu am suferit deloc,
ai venit să locuieşti fără plată,
în toate camerele ai pus dragoste şi spirit,
ai deschis larg ferestrele spre cireşii în floare
care te ade

Pe o margine de gând 
‘’păsări de pradă’’ cuvintele poetului
aşteaptă semnalul unui zbor utopic 
în universul minţii
însetat de adevăr şi frumos

Din noapte, pe pleoape de vise, aşternută, roua vieţii

şopteşte dimineaţa pe cărări udate de soare

şi flori în culori

şi zbor de aripi pătrunde cerul

şi dor de iubire

până la sfârşitul clipei mele cu mine.

Lumina – licărul dinlăutru - Sufletul.      

Dimineaţa se deschide ca un clopot
îndrăgostit Limba atinge infinitul În
tre două bătăi inima rupe cântecul
sângelui în do major Te iubesc Doam
ne urlă casa din rărunchi Mâinile pipă
ie nemărginirea Albul întunecat saltă ce
rul dincolo de stele În braţe

în ţara umbrelor de fum

dor zgrăbunţ şi dor nebun

mă risipesc şi m-adun

ca un val murind-iubind

într-un sâmbure de ghind

şi mă nasc ca un homer

fără soare, fără cer,

având umbra prin albume,

fără chip şi fără nume,

când încep dracii să joace

luna sabie se fa

Deși târziu după miezul nopții, ne retrăseserăm fiecare în camera sa de dormit, nu pot spune că eu am reușit să adorm prea repede.Abia am stins lumina că au început să mă asalteze cohorte de amintiri din îndepărtatul trecut la început vagi mai pe urm

Plouă cu stropi de soare, afară, tată.

La banca noastră, aşezaţi, suntem toţi trei – eu, tu şi sufletul.

Ascultăm şoaptele cum udă pământul şi lumina cade de jos în sus, acum

şi norii parcă nu mai sunt nori. Au forma copacilor şi zumzet de culori

ne c

Munca a creat întâia maimuţă Restul
au făcut oamenii politici Producţia şi
timpul liber Violenţă sărăcie şi ignoran
ţă Capital euro versus dolar Ciocănitoa
rea civilizaţiilor Al şaptelea val şi moartea
supraomului Eradicarea maimuţei cu chip
inuman Patro

Leagă-mă la ochi

cu brâu făcut din curcubeu,

ascunde-te în hău,

înalţă-te în piscuri

şi-n vulturi te roteşte,

 te voi găsi,

eu sunt aceea care 

te iubeşte.

Plâng, o vorbă nerostită încă -

preaplinul din paharul durerii

adierea caldă a unei zile însorite

de primăvară

neastâmpăr aşterne în fraged frunziş

tulpini înalte şi drepte,

plâng -

ce nu se poate plânge.

ROȘIILE

Un musafir nepoftit – URSUL

    Zilele trcute, mai precis pe 29 aprilie, dis-de-dimineață, în satul Păsărei din comuna Roșiile „un urs frumos al naibii„ după cum mi-a mărturisit Marian Nica, pădurarul de canton, a intrat în curtea Auricăi lu’