Blog

      FESTIVALUL  NAȚIONAL  DE  DRAMATURGIE  „GOANA  DUPĂ

                                  FLUTURI”  EDIȚIA  A VII-A

    În zilele de vineri, 8 mai, și sâmbătă, 9 mai, 2015, în organizarea Consiliul Jude-

țean Vâlcea, Centrul Județean pentru Conse

Totdeauna, norii îmi vor da de știre,

La răscruci de ceruri, plouă cu iubire!
Însă lumea-ntreagă nu-mi va da dreptate,
Fiindcă plouă-n toate… doar pe jumătate!

Ascult din nou cum te sărută valul
În dimineți cu alge ruginii
Și în azururi cum suspină malul,
Sub prăvălirea blondelor stihii!

Un arc scăpat de la strămoși
se plimbă liber printre flori;
cu vârf de-aramă, săgetează
un suflet muribund
ce rătăcește
prin ere căutând
viața flămândă - codrul.
Un cavaler fără armură
cu bucle albe ca neaua de petale
ar vrea să fure razele pierdute
prin găur

O sărbătoare lăuntrică

îmi întărâta trăirile,

simţeam primăvara

până în străfundurile fiinţei

fluxul şi refluxul clipelor.

Străbăteam cărări întortocheate

ale contemplării spre zenit.

Apropiam clipa cunoaşterii prolifice,

alungam himerele trecutului

fiindu-ţi

cum o mai duceţi cu fericirea

cum o mai duceţi cu fericirea

ştiu că aşteptaţi să se întâmple ceva

nu vă mai ascundeţi

nu mai spânzuraţi lumea în haos

de-o rază de lună

suntem mugur de carne fierbinte

scăldat în unda luminii

când avem nevoie de dragoste

nu vi

Privesc spre unda de maidan                        

Pierdut departe în trecut

Parcă era acum mai an

Când timpul meu a început.

Mă uit la stropii cei de soare

Pe care bolta cerului îi soarbe

Nimic nu mai aduce oare

Din cele clipe ce le-am presărat sub pleoap

 În ale gândului adâncuri

 Mă las ca-n ape de ocean,

 Atras de negrele străfunduri

 Să îmi găsesc al meu alean.

 Comori ce-n vremuri îngropate 

 Vreau să le scot la suprafață,

 Iubiri poate demult uitate

 Aș vrea să readuc la viață.

 Să pot trăi ca-n alte

 Spre seară a fost atunci, demult.

 Părea o seară ca oricare,

 Când luați de-a vieților tumult

 Ne-am cunoscut din întâmplare.

 Parc-abia sosisei dintr-un vis ,

 Frumoasă, ageră, sprințară,

 Ce îmi fusese-odată promis

 În vremuri de odinioară .

 Sunt vrăj

dragoste fără păcate…

Dintr-o ramură de tei

De iubire sar scântei,

Dintr-un fir de trandafir

Dragostea devine mir,

Mărgea de cer şi chinovar,

Uitată-n evangheliar,

Stamini de aur, azalee,

Ce-s presărate pe alee,

Pe gura noastră cea de rai

Toate-mpletirile de

.

Simt briza vântului...
port în cuvinte marea,
fire de nisip, şiraguri colorate
trăiesc şi azi aceeaşi nostagie
nu îndoieli şi nici iluzii
o amintire...
căldura zilei nici n-o simt
dincolo de margini sunt şoapte
paradisul clipelor senine
diafame acorduri
valur

   Primele zile la Milano au fost un infern pentru Lea. Sofia, buna ei prietenă, i-a dat tot sprijinul, atât moral cât și material, de care avea nevoie în acele zile deosebit de grele. Era vulnerabilă, pierdută în propriile alegeri, remușcările o sfâ

Cu auzul făcut pâlnie, alerg privirea

prin foşnetul pădurii şi dorul aleargă

odată cu mine. Păsările ne dau startul

în crosul vieţii cu atenţia furată de flori

ivite la colţ de rădăcină, să ne întoarcem

gândul spre copilul din noi, care, încă,

zămisleşt

În ultima seară petrecută cu Ilinca printre altele, i-am povestit mai în detaliu despre anii petrecuți de mine în Italia.Ea mi-a povestit despre vacanțele petrecute împreună cu soțul ei în croazieră, în insulele Canare și vacanțele în Turcia la Izmir

Aminteşte-mi cum miroase pământul

în mai !

Se strigă dimineţi

pentru cele rămase din an ;

şi-mi muşc rugile

să-mi doară prin suflet schimbarea.

Copite au însemnat

drumul caprei.

Am nevoie


Am nevoie de ramuri, am nevoie de frunze,
am nevoie de un cer să m-agăț zi de zi,
de cuvântul cu tine, ce-mi stă veșnic pe buze,
în dorința de-a spune, în trăirea de a fi !

Am nevoie de aripi în orice secundă,
am nevoie de nopți cu

Cândva viril...azi anaconda-i moartă,

Cert, râma e mai tare-n semeţie,

Şi am luat viagra, pumni, să-nvie,

Dar nicio şansă, mi-am strivit-o-n poartă.

.

Nu "solo", ajutat de fosta soaţă,

Că m-a găsit c-un june-n aşternuturi,

Testând modernul; strigându-ne "re

Urc treptele şi nu le urc ca să cobor.

Le urc în timpul coborârii mele, la cer. Nici

când stau, pe banca noastră, tată, nu stau.

Cobor în urcuşul meu, din clipa ce stă să vină

cu şoaptele prinse la ureche, perechi de cireşe de mai.

Mai negociez aştept

Cerul prelingându-se pe barba unui călugăr

care inspiră şi expiră în silabe de rugăciune.

Deasupra - soarele, luna şi timpul

stinghere, fără decor.

Dedesubt - pământul ars şi crăpat, nesimţindu-i genunchii coborâţi întru smerenie

şi Viaţa, of, Viaţa, curg