Blog

Soarele înspăimântat se-ascunde în nori,
se-ntinde umbra pe străzi și în case 
lumina se stinge când vreau să cobori
frigu-mi pătrunde în vene, în oase.

Privesc şoaptele cu soarele, din grădina de bujori.

Cerul şi pământul erau în complot. Păsările,

arbitru şi dirijor. Spuneau cerului

cât să plouă şi când să se oprească.

Pământul răspundea înflorind florile.

Un curcubeu de culori, zămislit

într-o lecţi

   Modestia, discreţia şi bunul simţ, erau embleme remarcabile ale familiei Cernat şi fuseseră sădite temeinic în educația Analisei. Ea le cultivase cu sfințenie și le aplica în orice impostază a vieţii, atrăgând asupra persoanei sale respectul, preţ

Când inima e mai uşoară ca fulgul
nu mai rămâne niciun păcat de iertat,
doar o fereastră deschisă de dragoste
să se simtă cum intră primăvara în sânge.

Înger de purpură cu fluturi pe trup
la gât flori de cireş cu miresme,
pe pajişti de verde cu miei d

Se varsă luna în odaie 
și-argintul ei ți-aşează-n păr
atrăgătoare și bălaie
ispită albă-n flori de măr. 

Sub fine pânzuri rotunjesc
apetinsante piersici coapte.
Să le deguști ce te poftesc.
Numai să vrei! Noapte de noapte...

Parfum suav de liliac
te-nvăluie,

Plângeam la margine de zi
Cu sufletul de dor albit
Când recitându-mi poezii
Noaptea în tine mi-ai robit.

Mi-ai prins în păr un busuioc
Din neguri când ai coborât
Iubirilor le ești proroc
Căci visu-n vers l-ai zăvorât.

Tu ești poetul visător
Cuvintele bat alb

Nimic deosebit în tot ce spui
doar surâsul cu irizări de purpură
absorbit de ochii mei fără constrângeri
ca sufletul mamei dospit de iubire.

Doar câteva clipe îmbracă subţire
nerăbdarea ce-mi scapă din mâini,
cu o metaforă mi se acoperă trupul
într-un

Au nins petale de cais

Peste iubirea noastră

Și-și varsă focul în abis

Dureri de nea albastră.

Au nins din cer raze-argintii

Și-au luminat pămȃntul,

Un curcubeu în zări pustii

Înseninează gȃndul.

Au nins pe marea de smarald

Și rece ca cristalul

Fiori din suf

S-a închegat laptele soarelui
în foşnetul copt al pământului
cu o iubire adusă din cer
în inimile ce absorb lumina.

Un fruct strămutat în sâmburi,
priveşte cum utopia se dezminte
şi visul devine realitate vibrând
cu os de priveghetoare dimineaţa
când

   Când destinul începe să își țeasă pânza sofisticată din firele vieților omenești, nu se oprește până nu creează un tablou exact, pe care nimeni nu-l poate schimba. Ne amăgim adesea că totul depinde de voința noastră, de acțiunile pe care le întrep

Un înger cu părul de foc

inima-mi pune pe  jar

dar nu s-o facă grătar

e simplu de-nţeles, e joc

Un joc de dragoste divin

în care noi suntem eroi

sub cer albastru fără ploi,

acolo ne iubim  sublim

Un suflet curat, minunat

care-n inimă mi-a intrat

rebel Luceaf

Au înflorit toate, deodată.

Brazii şi-au scos mugurii, socul te îmbată cu mirosul,

macii au înroşit câmpul de la poale de vise, salcâmii

şoptesc nebunia şi teiul îşi plezneşte floarea.

Furnicile roiesc prin iarbă

şi timpul zboară pe aripi de suflet.

Oc

Zgomotul monedei căzute pe asfalt  trezește amintirea jocului de demult care ne-a adus împreună. Mă aplec, încerc să o găsesc, deși lumina difuză, fără orizont, a stâlpilor de electricitate se estompeză și nu ajunge să-i dezvăluie străucirea. Coroa

au înflorit salcâmii iar

au înflorit salcâmii iară cu albul pur şi verde crud
şi primăvara se răsfaţă dansând în vârful unui dud,
trosnesc şi mugurii-n grădină şi păsările ciripesc,
alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc.

la vie-n razele

 Doar vântul care șuieră-n fereastră

 Din miezul nopții până în zori de zi

 Martor tăcut e la iubirea noastră

 Acuma în ore tainice, târzii.

 Căci ne iubim nebuni cu disperarea

 Celor ce în dragoste s-au înecat,

 Sfidând de la început chemarea

 Timpului ce

 Erai doar o nălucă pierdută-n zări albastre,

 Un înger sau un demon eu nu voi ști vreodată,

 Himeră visătoare cu aripi mari, măiastre,

 Când vrut-am să te-ating ai dispărut de-ndată.  

 Vedeam în zare chipul de-o frumusețe-aparte,

 Privirea ta fierbinte

Cu fiecare strop de ploaie

cade câte o tristeţe

pe umerii dezgoliţi ai verii.

Cu fiecare strop de ploaie

cerul e tot mai aproape de noi,

în ingenuue prelingeri

de iarbă, de frunze, de petale,

de pene de păsări în zbor.

Cu fiecare strop de ploaie

se zdrobeşt

Intrând în acea casă pentru prima oară, am fost întâmpinată cu un surâs frumos, zugrăvit pe fața micuței doamne în scaunul cu rotile ce împreună cu lumina blândă și privirea încărcată de emoții mi-a lăsat senzația că surâsul acela de întâmpinare semă

Când mi-e greu…

Privesc infinitul de pe-o treaptă de suflet…
Albastrul mă prinde c-o răceală din ierni,
Aștept să zăresc undeva doar un zâmbet
Și-apoi să m-ascund prin umbrar de poieni!

O privire mi-arunc de pe culmi de speranță
Prin liniștea nopții ce